I hope you dance!!

Mulţumesc Doamne !!

Am înţeles, în sfârşit, de ce am uneori impresia că Dumnezeu mă tratează cu spatele... Pentru că, de fapt, aşa face !! Pentru că asta reprezintă Bunătatea, Dragostea şi Mila Lui, de care încă mai am parte... Iar în ziua când Îi voi vedea Faţa, voi vedea Dreptatea Lui...

Mulţumesc pentru flori.

"Timpul petrecut cu floarea ta a fost cel care a făcut- o atât de importantă !!" [Antoine de Saint- Exupery.] Mulţumesc din suflet, Doamne, pentru florile mele !! ♥♥ Te rog doar, dă- mi mai mult timp cu ele. Şi învaţă- mă să preţuiesc fiecare secundă atunci când sunt cu ele. Să nu aştept să ajungă parfum, ceai, semn de carte, sau orice altceva pentru a le arăta ce- nseamnă pentru viaţa mea...

Poate- i aşa...

Mergând azi spre facultă, cu o lipsă de chef cum n- am mai experimentat de multă vreme, încercând să- mi opresc lacrimile care nu- şi mai dădeau rând să îşi înceapă şiroirea pe obrajii mei... am realizat ceva: că oamenii au nevoie de zâmbetul meu !! Oricum e prea multă tristeţe în jur, de ce să mai contribui şi eu la răspândirea ei ? Asta- i şansa mea de- a fi o minune, o binecuvântare pentru cei de lângă mine... Pentru că în ziua de azi poţi să zici, fără să îţi fie teamă că greşeşti, că atunci când reuşeşti să vezi undeva, cumva, printre toate chipurile astea triste, printre (şi mai rău !!) feţele alea acre, un zâmbet, asişti clar la o minune. Ultima categorie (feţele acre adică !) s-ar putea nici să nu- ţi observe zâmbetul, sau să nu le pese, dar fii sigur că cei cu chipul trist pe bună- dreptate (omeneşte vorbind) tânjesc după un zâmbet măcar...
Pentru că uneori, un zâmbet e tot ce poţi să oferi... :)

You Are Enough For Me.

Run for life.

Ea ca mine.

Poate că pentru a face anumite lucruri nu ţi se dă decât o şansă. Zic şi eu... :)

 

Protest !?...

"Poţi să dăruieşti fără să iubeşti... dar nu poţi să iubeşti fără să dăruieşti !!" Şi când zic “să dăruieşti” nu mă refer la a-i face celei dragi “o surpriză” o dată pe an... Şi atunci să fie făcută “la comandă”, pentru că e “data cutare” şi “trebe’ dom’le, că toţi fac aşa azi”... Îs tristă... Mi se pare că şi ziua de 8 martie a ajuns doar una din zilele alea în care te-ai putea descurca foarte bine fără să ai un calendar la-ndemână... Îi suficient să ieşi pe stradă, să le vezi pe toate femeile cu flori în mână şi îţi dai seama că îi 8 martie. Trist... Foarte !! Şi totul îi atât de automatizat... Adică nah, deja majoritatea femeilor ştiu cum o să decurgă ziua de azi... Nici o surpriză, nici o aventură, nimic ieşit din comun, nimic care să te surprindă... Totul e premeditat, copiat, exagerat...
Bănuiesc că pe lângă multele motive (bine- ntemeiate, dom’le !!) pentru care le oferi azi mici atenţii femeilor din viaţa ta, e acela de a le face să se simtă speciale... Că ai auzit tu pe undeva că cică azi ar fi ziua lor... No’ să îţi zic ceva în legătură cu asta, dragule... Stai, înainte de asta să lămurim ceva: noi, femeile, la fel ca voi, bărbaţii, suntem extraordinare ! [da, voi sunteţi extraordinari, normal, că extraordinare nu aveţi cum să fiţi ! :))]. În fiecare zi a vieţii noastre, nu doar de 8 martie !! La fel cum voi nu sunteţi doar de 5 mai... Dacă nu reuşiţi să vedeţi asta, încercaţi să deschideţi puţin ochii... Şi-acum să revenim la problema noastră... Şi anume la faptul că tu încerci să ne faci să ne simţim mai speciale de 8 martie... No’ scuză-mă că îţi zic, dar ce te face să crezi că atunci când ies pe stradă şi văd că toate celelalte fete au în mâini aceeaşi floare pe care o am şi eu, mă face să mă simt specială ? Care parte ar trebui să mă facă să mă simt aşa ? Că nu înţeleg... Mai degrabă mă simt naşpa, când văd că parcă azi suntem toate trase la indigo. Eu înţeleg altceva prin a face o femeie să se simtă mai specială decât se simte ea de obicei... Şi chiar dacă unii premeditaţi ce o să zic acum, vă dau doar un exemplu: oferă-i o floare în 2 aprilie, în mai, în decembrie !! Să fie singura care se plimbă pe bulevard cu o floare în mână... De o să zică cei care o văd că sigur îi proaspăt căsătorită, că are un nou prieten, sau că are copilul serbare la şcoală şi tre’ să ducă flori... :)) Dar ei nu-i pasă de astea, pentru că tu ştii să o faci fericită în fiecare zi, că eşti inventiv, că ştii să-ţi susţii cuvintele prin fapte... Deci ea e o binecuvântată !!
Şi încă ceva... Dacă tot oferi flori o singură dată pe an... Te-ai gândit să-i oferi măcar un bucheţel de ghiocei acelei femei pe care o întâlneşti în fiecare dimineaţă când mergi la şcoală/serviciu, acolo, lângă tomberonul ăla, ştii tu, poate căutând mâncare pentru micul dejun, pentru copiii ei ? Ştiu, florile nu o să îi ţină de foame... Dar la zâmbetul pe care chipul ei nu l-a mai văzut de mult, te-ai gândit ? Dar la bucuria sinceră pe care inima ei nu a mai simţit-o de mult ?

Şi acum vreau să zic ceva strict din punctul de vedere al unei visătoare incurabile, idealiste, etc....[ăsta e un pont pentru tine,”viitorule”, dacă o să citeşti cumva rândurile astea :))] Pe mine m-ar da gata următoarea scenă, mult mai mult decât cel mai fain buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, decât cel mai scump cadou... Să vii la mine şi să-mi zici: “Ştii, ţi-am cumpărat şi eu o floare, din ultimii bani pe care îi aveam în buzunar, dar la colţ m-am întâlnit cu tanti aia care stă în fiecare zi acolo, cu ochii în lacrimi, cu mâna întinsă şi poate cu inima strânsă, că a ajuns să facă asta... Şi m-am gândit ca aş putea, în felul ăsta, oferindu-i ei acea floare, să fac fericite 3 persoane, în loc de două... pe ea; pe tine, pentru că te cunosc, şi ştiu că asta îţi aduce mai mare bucurie în suflet decât floarea pe care ţi-aş fi dăruit-o; şi pe mine, pentru că te ştiu pe tine fericită, şi pentru că am făcut un gest frumos pentru cineva care nu o să poată să-mi răsplătească mai mult decât a facut-o deja, atunci când mi-a oferit în schimb, zâmbetul ăla sincer, printre lacrimile care au început să-i curgă pe obrajii îngheţaţi de frig...”


Am scris rândurile de mai sus tristă fiind din cauza a ceea ce văd că se întâmplă în jurul meu zilele astea... Tristă fiind la gândul că majoritatea bărbaţilor care o să le citească, o să se regăsească printre rândurile alea printre care nu ar trebui să se regăsească... Pentru ei mă încearcă un sentiment de milă… Tristă că am ajuns să aşteptăm o dată anume în care să arătam ce simţim “cu acte în regulă, la zi”... Dar mai am o rază de speranţă în suflet pentru că îi văd, îi cunosc... ştiu că există şi bărbaţi care nu aşteaptă ziua de 8 martie să le arate comorilor de lângă ei ce-nseamnă pentru ei... Şi ei au tot respectul meu !!