"Dragostea arată celuilalt ce nu poate vedea singur.."

- Ce ai făcut săptămâna asta?
- Am încercat să mă golesc de lacrimi, ca să pot zâmbi duminică. Am repetat o mulțime de versiuni a ceea ce o să vreau să spun. Și tot nu am ajuns la cea finală. Am împrăștiat aproape toate cărțile din bibliotecă prin casă, ca să găsesc și să scriu citate motivaționale pentru cei care vor veni să audă povestea surorilor Trif. Vreau să le demonstrez că oricât de mult o iubesc pe Tania, și locul ei în inima mea e de neînlocuit, îi iubesc și pe ei, și îmi pasă, și vreau să ajungă și ei să simtă pacea asta care întrece orice pricepere. Vreau să înțeleagă că eu trebuie să fac ceva, și aș vrea să încep cu ei, cei pe care îi iubesc mai mult decât vreau uneori... Eu trebuie să fiu puternică. Vreau să vadă în viața mea ce poate să facă Dumnezeu cu un om care se abandonează complet voii Lui.
- Tu te consumi prea mult pentru ceilalți și asta îți va aduce multă suferință... nu vezi cum sunt oamenii? Nu le vezi indiferența, superficialitatea, egoismul?
- Ba da. Mă lovesc în fiecare zi de ele. Dar eu nu știu să fiu altfel... Ar trebui să știi. Am să vă anunț când sunt gata să devin o stană de piatră. Până atunci sunt gata să plătesc prețul.
- Dar mi-ai promis că o să ai grijă și de tine.
- Păi am, așa, printre rânduri. Având grijă de ceilalți, îmi umplu sufletul de bucurie. Și asta îmi ajunge. Plus că într-o zi va apărea cineva în viața mea, a cărui cea mai mare grijă va fi să aibă grijă de mine. Și nu vreau să se plictisească... :)
- Oare eu de ce te-am lăsat să mă lași?
- Pentru că  nu m-ai luat în serios când ți-am spus că "bine nu poți vedea decât cu inima, că esențialul e invizibil pentru ochi." Pentru că nu ai vrut să accepți că poți să fii iubit într-un mod atât de diferit față de cel cu care erai obișnuit.. de cineva atât de diferită și de în lumea ei, dar pe care ar fi împărțit-o cu atâta drag cu tine.. Pentru că ți-am spus de la început că nu-mi permit să mă joc, că nu mă pot opri la jumătăți de măsură, când am atâtea de oferit. Cred că te-am speriat tare..
- Nu înțeleg de ce nu te vede și pe tine cineva?! Oare chiar suntem toți la fel în privința asta?
- Tu și întrebările tale.. Vrei să știi de ce? Pentru că îmi pun la profil pe facebook poze cu mine proptită de marginea unui sicriu, în loc să-mi pun de-alea, știi tu, în care nici eu să nu mai știu ce e photoshop și ce nu... Și e greu să privești dincolo de asta.. Și e nevoie de răbdare, fix acum, în secolul în care nu contează peste câte etape treci, important e să ajungi la ultima... Plus multe altele, pe care nu am timp să le înșir acum.
- Tu meriți ce-i mai bun! Mă uimești. Nu înțeleg cum pot să încapă atâtea lucruri frumoase într-un om..
- A câta oară îmi spui asta? Bănuiesc că așa o să fie.. Totul sau nimic. Iar în ce privește lucrurile frumoase, știi ce-mi spune un prieten? Că pe cele mai multe dintre ele încă le țin bine ascunse..

Urme in zapada...

Iubire e atunci cand ii spui celei despre care stii ca acum te priveste de sus, ca o iubesti si ca ti- e extrem de dor de ea... si fix in acel moment cerul se insenineaza deasupra ta. Sau cand te rogi pentru un mic semn, si cand ajungi la cimitir luceafarul straluceste deasupra mormantului ei. Iubire e atunci cand singurele urme in zapada sunt cele care duc la mormantul ei. Urmele tale. Iubire e atunci cand lacrimile sunt dulci- amare. Iubire e atunci cand nu mai trebuie sa explici, pentru ca stii ca esti inteles. Iubire e atunci cand stii ca exista cineva care vede mai mult decat ceilalti, pentru ca stie cum sa te priveasca. Sau atunci cand nu mai trebuie sa fii altcineva, pentru ca iubesti sa fii cunoscut pe deplin. Iubire e atunci cand ti se pare normal sa te sacrifici. Sau atunci cand nu renunti. Iubire e atunci cand e suficient sa auzi un nume pentru ca in ochii tai sa apara lumina aia. Sau atunci cand nu conteaza cat de tare te doare pe tine daca persoana pe care o iubesti e fericita. Iubire e atunci cand ai speranta ca ziua in care vei avea parte de acea imbratisare care te va face sa uiti toata durerea, e aproape. Iubire e atunci cand exista lucruri pe care le stiti doar voi...

Cu tine în gând, răsfățata cerului.

"Aveți înainte o carte pe care am scos- o cu forcepsul din suflet" sunt cuvintele cu care Vladimir Pustan începe una din cele mai frumoase cărți pe care le- am citit vreodată. Am zâmbit amar când le- am citit, pentru că le înțeleg atât de bine. Exact asta fac și eu de fiecare dată când încep să vorbesc sau să scriu despre tine, iubito. Mă aflu într- o continuă luptă, între a striga de pe acoperișuri povestea noastră sau a tăcea, că oricum nu- i pasă nimănui... Câștigă de fiecare dată inima asta a mea ciudată, cu argumente de inimă care nu știe să facă altceva decât să iubească...
Aș vrea să înțeleagă, odată pentru totdeauna, că nu scriu nimic din ceea ce scriu cu gândul de a fi înțeleasă. Ei n- au habar prin ce ar trebui să treacă, ca să înțeleagă. Nici nu îmi plâng de milă (deși poate ar fi mai simplu), așteptând să mă compătimească cineva. Singurul gând cu care scriu e acela că poate, poate există cineva care să găsească exact ceea ce are nevoie în cuvintele astea. Să nu înțeleagă ce am înțeles eu, să înțeleagă ce trebuie să înțeleagă el/ ea. Nu- s cuvinte de scriitor, ci sunt ale unui om care a înțeles că trebuie să devină vulnerabil pentru a- i putea ajuta cu adevărat pe ceilalți. Se poate folosi Dumnezeu și de niște cuvinte simple spuse dintr- o inimă sinceră și trecută prin multe...
De ce tot vorbesc despre tine? Tu ai văzut, iubito, că la fel fac și ei, dar au alte subiecte. Când apare un iubit/ o iubită în viața lor, doar despre asta vorbesc, se vede în pozele și în postările lor. Când devin părinți, copiii devin subiectul lor preferat. Ș.a.m.d. Ideea e că fiecare vorbește despre ceea ce contează pentru el/ ea într- o anumită perioadă din viață. Pe mine mă doare lipsa ta. Și nu o să fie doar o perioadă. E pe viață. Da, îmi vei lipsi până în clipa în care voi deschide și eu ochii de cealaltă parte de cer... Și da, am să mai vorbesc despre tine, încercând să le dau cuvintelor cu care o fac, o formă din care ceilalți să poată lua nădejde, încredere, curaj, iubire sinceră. Și cu el am să vorbesc despre tine, pentru că va înțelege cât ești (da, ești, nu ai fost) de importantă pentru mine, și nu se va sătura să îi povestesc despre tot ce am trăit amândouă. Și pentru copiii mei, mătușa Tania va fi cât se poate de reală, și stiu exact motivele pentru care te vor iubi. N- ai să lipsești nici o secundă din viața noastră, iubito. Sau poate o să ne întâlnim mai repede decât cred eu...
Tu ești cea mai frumoasă parte din mine, iubito... și aș vrea ca ei să vadă, dincolo de cât de slabă și bla- bla sunt acum, frumusețea aceea care a izvorât din durere, disperare, din lecții învățate pe holuri de spitale, din renunțare la visurile mele în favoarea celui pe care l- am avut împreună, din prietenia cu un om care mi- a demonstrat că nu am nevoie de cuvinte mari, ci de nenumărate fapte mici și îmbrățișări care să- mi spună că totul va fi bine, din zâmbetele timide și pline de speranță ale oamenilor cărora le spuneam povestea noastră, din "mulțumesc"- urile primite când cumpăram o sticlă de apă sau o pâine, închideam o perfuzie sau chemam o asistentă, din zâmbetele tale când totul era bine, din fiecare clipă în care stăteam lângă tine... Vreau să vadă frumusețea pe care ai adus- o tu în viața mea. Pentru că fizic nu prea semănăm noi, de- aia am să profit de orice alt mod prin care îi voi putea face să te vadă.
Te iubesc atât de mult, micuțo!


Fără nici o legătură. Sau poate... Nu încerc să te schimb. Nu pot și nici nu vreau. Pentru că pot să te iubesc. Și asta te face perfect.

Siberia..

Sunt oameni la care renunti si tu atunci cand ei renunta la tine. Nu din orgoliu, nu pentru ca nu i- ai iubit, ci pentru ca accepti in sfarsit ca nu ai insemnat nimic pentru ei, niciodata. Te doare inima, dar renunti. Pentru ca nu mai poti sa pierzi timpul repetand si demonstrand replica "daca voi nu ma vreti, eu va vreau", atunci cand exista in viata ta oameni care merita sa le spui si sa le demonstrezi ca ii iubesti.
Si mai sunt acei oameni la care stii ca nu vei renunta niciodata, orice s- ar intampla. Pentru ca a existat un moment, o zi, o saptamana, o luna sau un an in care ti- au demonstrat ceva ce nu ai cum sa uiti, pentru ca a insemnat si inseamna totul pentru tine. Ti- au demonstrat ca oricat vor continua sa te necajeasca, sa uite de tine sau sa nu iti raspunda asa cum ai vrea tu... ei sunt capabili sa te iubeasca si locul tau in inima lor (la fel cum e locul lor in inima ta) e asigurat pentru totdeauna. Pe demonstrate.

Chiar daca vor uita toti... eu am sa vorbesc cu pietrele si cu copacii despre tine.

Tu stii, minunea mea, acum mai mult ca niciodata, de capacitatea asta a mea de a iubi dincolo de orice intelegere. Si mai stii ca tu faci parte dintre oamenii pe care ii iubesc asa. Da, te iubesc, la prezent...
Dar acum vezi si mai bine si stiu ca intelegi durerea mea cand vad cat de superficiali sunt oamenii, cat de repede uita... Stiu ca nu pot sa am pretentia ca tuturor sa le fie atat de dor de tine cat imi e mie, sau sa vrea sa vorbeasca doar despre tine, asa cum as face eu. Tu stii acum ce lectii am invatat eu despre oameni... Si mai stii ca am promis ca atat cat tine de mine, nu vei fi uitata. Cu pretul de a enerva pe toata lumea. Tam- tam- ul si bla- bla- urile au trecut si acum se evidentiaza cei care te iubesc cu adevarat. Cu ei vorbesc in continuare despre tine. Mai astept doar ca cei care inca incearca sa ma inteleaga, sa renunte la idee, pentru ca nu mai stiu cum sa le explic ca nu au cum sa ma inteleaga...
Tu ii vezi acum, minunea mea, si pe cei care au mai multa incredere in mine decat am eu, pe cei care incearca sa vada dincolo de suprafata, pe cei care incearca sa dea aripi visurilor mele, pe cei care nu au pretentia ca ma inteleg, care imi lasa timpul si spatiul de care am atata nevoie acum, pe cei care stiu ca nimeni, niciodata nu te va inlocui... tu vezi cum priveste inima mea la ei si cat de mult ii iubeste. Tu vezi cat sunt de recunoscatoare pentru ei...
Si totusi, minunea mea.... imi e atat de dor de tine! Mi-e dor de timpul in care sa te vad pe tine bine, insemna totul pentru mine. Mi-e dor sa am grija de tine. Mi-e dor sa fac in 2 ore tot ceea ce in mod normal as face intr-o zi intreaga, doar ca sa stau cu tine. Mi-e dor sa te incurajez si sa nu te las sa renunti, ca apoi sa merg sa plang disperata pe holul spitalului. Si nimeni sa nu stie. Mi-e dor ca din tot raul si durerea prin care te-am vazut trecand, sa scot, cumva, o veste buna pe care sa le-o spun la mama si la tata. Mi-e dor sa iti tai kilograme de rosii cherry si branza feta, si sa ma uit la tine cu ce pofta le mananci. Mi-e dor sa te infofolesc bine si sa te scot in curtea spitalului, la aer, unde sa iti topesc inghetata ca la copii, ca sa poti sa o mananci. Mi-e dor sa ma trimiti sa iti aduc corcoduse verzi, din corcodusul din curtea spitalului si sa razi de mine ca nu am ajuns sa iti iau mai mult de 2, 3. Mi-e dor sa iau in brate toate sticlele alea de citostatice si sa mergem sa ne plimbam pe hol. Mi-e dor sa iti vad bucuria cand scapai de "aparatele alea verzi." Mi-e dor de maratoanele prin oras, sa iti fac toate poftele. Mi-e dor de cum ma scoteai aproape cu forta din salon, in cele cateva nopti in care te-ai simtit bine si m-ai obligat sa merg acasa sa dorm. Si mi-e dor sa-ti repet, de un infinit de ori, inainte de plec: "daca e ceva, orice, ma suni, la orice ora... si-l rog pe Paul si in maxim 5 minute ma aduce. esti sigura ca vrei sa plec?" Mi-e dor sa mor de oboseala langa tine, dar sa nu recunosc. Mi-e dor sa le spunem povestea noastra tuturor. Mi-e dor sa le zambesc tuturor si sa ii fac sa se intrebe cum mai pot? Mi-e dor sa rada asistentele si medicii de tine si perna ta de printesa. Mi-e dor de zambetele noastre cu subinteles, stii tu cand. Mi-e dor sa dorm pe scaun, langa patul tau. Si le stii tu pe toate de cate imi mai e dor si nu le pot scrie...
Stiu ca cei care vor citi nu vor intelege cum poate sa imi fie dor de lucrurile de mai sus... dar pentru mine ele insemnau ca inca te aveam langa mine. As fi fost gata sa am grija de tine toata viata, iubito. Orice ar fi presupus asta. Dar as fi fost egoista sa cer asa ceva... de-aia vreau sa iti spun, ca oricat de mult ma zdrobeste lipsa ta, gandul ca tu esti fericita si departe de orice durere acum, ca esti cu Isus al nostru... asta ma face sa merg inainte, sa nu renunt. Iar dorul de Cer e atat de profund in inima mea acum... pentru ca abia astept sa te strang din nou in brate si nimeni si nimic sa nu ne mai desparta.
Te iubesc dincolo de toate!