miercuri, 26 februarie 2014

Despre albumul Ordine în Haos și despre cum mi-a reamintit că Isus e cea mai mare bucurie din viața mea, și iubirea- cea mai importantă parte.

De 3 zile ascult, pe repeat, un album. Ordine în Haos, a lui Andrei Gherman. E atât de pentru sufletul meu albumul ăsta! Fiecare melodie de pe el, cu fiecare vers. A fost concert la noi la biserică sâmbătă și, deși recunosc că nu știam la ce să mă aștept... am simțit că e ceva pentru mine încă de la primele acorduri. Și nu m-am înșelat! Absorbeam fiecare cuvânt și parcă nu mă săturam, voiam să aud mai mult, abia așteptam să văd ce urmează. În haosul care e în viața mea de 3 luni, cuvintele astea au adus mai mult decât liniștea de care aveam nevoie. Am plâns, am zâmbit, am luat decizii și m-am închinat cum nu o mai făcusem de mult timp. Prezența Iubitului meu Isus a fost atât de reală. A fost atât de ușor să fac abstracție de tot ce era în jurul meu și să fiu doar eu cu El... Era exact ce aveam nevoie.
La sfârșit, anunțul că există albume de vânzare pentru cei care doresc. Dacă-l doresc? L-aș lua și cu ultimii bani din portofel. Trebuie să-l am! Așa că l-am luat și de atunci îl tot ascult. Și mă tot gândesc că una din ”marile suferințe” ale Taniei era atunci când descopeream o melodie care îmi plăcea atât de mult încât o ascultam pe repeat zile întregi și ea trebuia să mă suporte. Mă gândesc că acum e mândră de mine, că am avansat... acum ascult un album întreg pe repeat. E drept că și aici am melodii preferate, care sunt mai pe repeat decât altele, dar nah... Știe ea ce zic. Deja știu toate cântecele pe de rost și-s răgușită de la atâta cântat. Dincolo de faptul că, din punct de vedere muzical e genial (zic asta fără să fiu nu-știu-ce-expertă, dar e wow!), eu iubesc mesajul din fiecare cântec. Nu că e ceva nou din punctul ăsta de vedere (adică sunt chestii pe care le știu), dar felul în care sunt spuse lucrurile... nu știu... nu pot explica. Cred că trebuie să-l asculți cu inima deschisă, și atunci înțelegi. Adică nu are cum să nu-ți vorbească!
Cred că nu-i foarte greu să îți imaginezi de ce am zis că în viața mea e puțin haos în ultimul timp... În ultimele luni am trăit cu impresia că nu voi mai fi niciodată capabilă să mă bucur cu adevărat, că bucuria îmi va fi mereu umbrită de durerea din suflet. E adevărat că în astea 3 luni am râs de mult (de cele mai multe ori simțindu-mă vinovată că o fac), dar nu cred că am mai fost fericită cu adevărat, decât într-o zi din ianuarie... Și asta până sâmbătă, când Isus mi-a reamintit (pentru a câta oară?) că El trebuie să fie Centrul universului meu, Bucuria mea deplină, Tot-ul meu. Și abia atunci circumstanțele nu-mi vor mai dicta cum să mă simt. Da, durerea e încă reală și prezentă în sufletul meu, dar nu va putea să acopere bucuria că-L am pe Isus în viața mea și că El  e atât de preocupat de tot ce mi se întâmplă! Și când realitatea Lui devine mai clară decât tot ce mă înconjoară, atunci mă pot bucura de El, chiar și când sufletul meu mai sângerează.
Am multe versuri preferate pe albumul Ordine în Haos, dar unele din cele mai înălțătoare pentru sufletul meu sunt următoarele: ”Nu e doar o rază, ci Lumina Însăși a venit/ Nu e doar o sclipire, e Iubirea fără sfârșit.” Pentru că pot să le iau și să le aplic realității din viața mea. Și conștientizez, încă o dată, că avându-L pe Isus în viața mea, am totul. N-am doar o parte, anumite bucăți din ceva, ci am totul! Nu doar raze de lumină, care să sclipească din când în când, ci Lumina Însăși e peste viața mea și luminează chiar și atunci când eu nu văd. Nu am parte doar de sclipiri de iubire în viața mea, care să apară atunci când merit sau când pot să ofer ceva în schimb, ci Iubirea Însăși, fără sfârșit, e peste viața mea. Și atunci când nu merit, și atunci când nu am ce să ofer în schimb. Pentru că Iubirea Însăși mă iubește pentru ceea ce sunt, nu pentru ce am de oferit. Iubirea Însăși va găsi mereu o cale să aducă lumină-n privirea mea, să-mi vindece rănile, să-mi transforme viața. Iubirea Însăși e Isus, e Necuprinsul, Maiestuosul și Puternicul Dumnezeu, care mă iubește, mă dorește, și a dat cerul pentru mine, ca să respir și să inspir prin iubire.
”Iubire, prin mine, din Tine, pentru lumea asta”- pentru că eu m-am născut ca să iubesc.
Da, încă mă doare și mai am nevoie de timp să-mi plâng durerea... dar nu voi mai lăsa ca asta să-mi răpească bucuria pe care mi-o oferă faptul că Isus e atât de real în viața mea și atât de implicat în tot ceea ce mi se întâmplă. Și nu, nu e o contradicție în ce am scris mai sus. Doar trebuie să-L lași pe El să fie real în viața ta, ca să înțelegi.
Vă las cu versurile sufletului meu de pe albumul Ordine în Haos. E vorba de cântecul ”Iubire, du-mă departe..”

Iubire du-mă departe, spre locuri unde doar visez
Și-ncet ia-mă în brațe, ca sufletul să-mi liniștești

Iubire ia-mă cu tine, ascunde-mă deplin în Dumnezeu
Și fă-mă o armonie, ca astfel să trăiesc mereu

Deschide-mi aripi cerești, în zbor de porumbei s-ajung în slavă
Să te iubesc, să mă iubești
Iubire du-mă departe

Iubire du-mă departe, acolo unde nici gândesc
Și-nchide ale mele pleoape, ca visul tău să îl zăresc.