Şi, dacă totuşi simţi că se întâmplă asta… să îţi spun de ce! Pentru că
ai intrat pe un teritoriu interzis! Mi- ai invadat spaţiul personal! Ţi- ai
târât bocancii în viaţa mea! Nu- mi plac oamenii care din lipsă de ocupaţie se
apucă să- mi dea mie sfaturi despre cum ar trebui (ar vrea ei) să- mi trăiesc
viaţa! Serios? Îmi pare rău că viaţa ta îi atât de plictisitoare şi fără noimă
şi din cauza asta trebuie să te bagi în vieţile altora ca să simţi şi tu că
trăieşti, să te simţi importantă. Eu oricum te ignor şi nu- mi pasă de părerile
tale, pentru că am oameni în care am încredere şi ale căror sfaturi pot să le
cer când am nevoie. Mi- ai face o deosebită plăcere să mă ignori, la rândul tău.
Eu ştiu că- i greu… J) dar străduieşte- te! Pentru că mai am o
teorie pe lângă asta cu lipsa vieţii personale a celor care se bagă în vieţile
altora… Te simţi ameninţată de ceva, altfel nu- mi explic de unde grija asta a
ta pentru mine. Deşi nu- mi dau seama de ce te simţi ameninţată, pentru că nu ţi-
am dat nici un motiv… Eu mă simt extraordinar de binecuvântată cu viaţa pe care
o am şi nu- mi doresc să trăiesc viaţa altcuiva, să fiu în locul altcuiva,
pentru nimic în lume! Bine, în legătură cu faptul că- s atât de extraordinară
nu am ce să fac, draga mea, chiar nu ţine de mine! Aşa am fost creată. Ce- i
drept, că mă străduiesc şi eu să mă schimb în mai bine în fiecare zi… Dar asta
ai putea să faci şi tu în rândul tău, daca ţi- ai vedea de viaţa ta… Te macină
gândul că nu o să ajungi niciodată la nivelul felului meu de- a fi, poate… Nu ştiu…
O singură idée mi- e clară în legătura cu tine: ai o problemă!
Nu- mi plac fetele (evident, cu excepţiile de rigoare!) pentru că nu
ştiu să se bucure una de bucuria celeilalte şi pentru că pot să fie atââât de
ipocrite!... Iar dacă invidia ar măcina pe bune… majoritatea fetelor ar avea măsuri
de manechine!
L- am întrebat pe un om important din viaţa mea că, oare de ce nu mă
plac fetele? (întrebare pe care mi- o pun uneori, nu că m- ar afecta chestia
asta, ci chiar nu- mi pot explica fenomenul! nu- mi spuneţi că îs paranoică, că
nu vreau să dau nume şi situaţii concrete care mă fac să trăiesc cu ideea asta!
bine, staţi liniştiţi, că nu sufăr din cauza asta!) Iar răspunsul lui a fost
ultimul la care m- aş fi gândit, dar cred că cel mai bun răspuns posibil: nu te
plac pentru că nu te cunosc! Omul ăsta îmi spune cele mai potrivite cuvinte în
cele mai potrivite momente… Şi e aşa fain când citesc printre rânduri şi îmi
dau seama că mi- a zis, de fapt, că un om care mă cunoaşte cu adevărat nu are
cum să nu mă placă… Şi ştie ce zice, pentru că e unul din oamenii care cunoaşte
forma mea cea mai aproape de realitate. Răspunsul ăsta mi- a deschis ochii… M-
a făcut să- mi dau seama că ceea ce ştiu eu în sufletul meu, ceea ce am ales să
fac în legătura cu asta e bine… Deciziile pe care le- am luat în sensul ăsta
sunt corecte… E ceea ce o să şi fac! Şi pe lângă asta… o să încerc să mă înconjor
doar de oameni mari, pentru că oamenii mici mă trag în jos sau mă fac să bat
pasul pe loc şi nu am timp de aşa ceva… Pentru că am multe visuri de urmat!
