Protest !?...

"Poţi să dăruieşti fără să iubeşti... dar nu poţi să iubeşti fără să dăruieşti !!" Şi când zic “să dăruieşti” nu mă refer la a-i face celei dragi “o surpriză” o dată pe an... Şi atunci să fie făcută “la comandă”, pentru că e “data cutare” şi “trebe’ dom’le, că toţi fac aşa azi”... Îs tristă... Mi se pare că şi ziua de 8 martie a ajuns doar una din zilele alea în care te-ai putea descurca foarte bine fără să ai un calendar la-ndemână... Îi suficient să ieşi pe stradă, să le vezi pe toate femeile cu flori în mână şi îţi dai seama că îi 8 martie. Trist... Foarte !! Şi totul îi atât de automatizat... Adică nah, deja majoritatea femeilor ştiu cum o să decurgă ziua de azi... Nici o surpriză, nici o aventură, nimic ieşit din comun, nimic care să te surprindă... Totul e premeditat, copiat, exagerat...
Bănuiesc că pe lângă multele motive (bine- ntemeiate, dom’le !!) pentru care le oferi azi mici atenţii femeilor din viaţa ta, e acela de a le face să se simtă speciale... Că ai auzit tu pe undeva că cică azi ar fi ziua lor... No’ să îţi zic ceva în legătură cu asta, dragule... Stai, înainte de asta să lămurim ceva: noi, femeile, la fel ca voi, bărbaţii, suntem extraordinare ! [da, voi sunteţi extraordinari, normal, că extraordinare nu aveţi cum să fiţi ! :))]. În fiecare zi a vieţii noastre, nu doar de 8 martie !! La fel cum voi nu sunteţi doar de 5 mai... Dacă nu reuşiţi să vedeţi asta, încercaţi să deschideţi puţin ochii... Şi-acum să revenim la problema noastră... Şi anume la faptul că tu încerci să ne faci să ne simţim mai speciale de 8 martie... No’ scuză-mă că îţi zic, dar ce te face să crezi că atunci când ies pe stradă şi văd că toate celelalte fete au în mâini aceeaşi floare pe care o am şi eu, mă face să mă simt specială ? Care parte ar trebui să mă facă să mă simt aşa ? Că nu înţeleg... Mai degrabă mă simt naşpa, când văd că parcă azi suntem toate trase la indigo. Eu înţeleg altceva prin a face o femeie să se simtă mai specială decât se simte ea de obicei... Şi chiar dacă unii premeditaţi ce o să zic acum, vă dau doar un exemplu: oferă-i o floare în 2 aprilie, în mai, în decembrie !! Să fie singura care se plimbă pe bulevard cu o floare în mână... De o să zică cei care o văd că sigur îi proaspăt căsătorită, că are un nou prieten, sau că are copilul serbare la şcoală şi tre’ să ducă flori... :)) Dar ei nu-i pasă de astea, pentru că tu ştii să o faci fericită în fiecare zi, că eşti inventiv, că ştii să-ţi susţii cuvintele prin fapte... Deci ea e o binecuvântată !!
Şi încă ceva... Dacă tot oferi flori o singură dată pe an... Te-ai gândit să-i oferi măcar un bucheţel de ghiocei acelei femei pe care o întâlneşti în fiecare dimineaţă când mergi la şcoală/serviciu, acolo, lângă tomberonul ăla, ştii tu, poate căutând mâncare pentru micul dejun, pentru copiii ei ? Ştiu, florile nu o să îi ţină de foame... Dar la zâmbetul pe care chipul ei nu l-a mai văzut de mult, te-ai gândit ? Dar la bucuria sinceră pe care inima ei nu a mai simţit-o de mult ?

Şi acum vreau să zic ceva strict din punctul de vedere al unei visătoare incurabile, idealiste, etc....[ăsta e un pont pentru tine,”viitorule”, dacă o să citeşti cumva rândurile astea :))] Pe mine m-ar da gata următoarea scenă, mult mai mult decât cel mai fain buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, decât cel mai scump cadou... Să vii la mine şi să-mi zici: “Ştii, ţi-am cumpărat şi eu o floare, din ultimii bani pe care îi aveam în buzunar, dar la colţ m-am întâlnit cu tanti aia care stă în fiecare zi acolo, cu ochii în lacrimi, cu mâna întinsă şi poate cu inima strânsă, că a ajuns să facă asta... Şi m-am gândit ca aş putea, în felul ăsta, oferindu-i ei acea floare, să fac fericite 3 persoane, în loc de două... pe ea; pe tine, pentru că te cunosc, şi ştiu că asta îţi aduce mai mare bucurie în suflet decât floarea pe care ţi-aş fi dăruit-o; şi pe mine, pentru că te ştiu pe tine fericită, şi pentru că am făcut un gest frumos pentru cineva care nu o să poată să-mi răsplătească mai mult decât a facut-o deja, atunci când mi-a oferit în schimb, zâmbetul ăla sincer, printre lacrimile care au început să-i curgă pe obrajii îngheţaţi de frig...”


Am scris rândurile de mai sus tristă fiind din cauza a ceea ce văd că se întâmplă în jurul meu zilele astea... Tristă fiind la gândul că majoritatea bărbaţilor care o să le citească, o să se regăsească printre rândurile alea printre care nu ar trebui să se regăsească... Pentru ei mă încearcă un sentiment de milă… Tristă că am ajuns să aşteptăm o dată anume în care să arătam ce simţim “cu acte în regulă, la zi”... Dar mai am o rază de speranţă în suflet pentru că îi văd, îi cunosc... ştiu că există şi bărbaţi care nu aşteaptă ziua de 8 martie să le arate comorilor de lângă ei ce-nseamnă pentru ei... Şi ei au tot respectul meu !!