Tu de ce?

De ce ai două inele pe degetul ăla? De ce ai două puncte albastre pe gât? De ce eşti tot timpul fericită? De ce eşti singură? De ce te înţelegi mai bine cu băieţii decât cu fetele? De ce bei atâta cafea? De ce nu renunţi când ţi-e greu? De ce iubeşti atât de mult? De ce te-ncăpăţânezi să vezi doar partea bună a oamenilor? De ce nu te superi uşor? De ce ierţi uşor? De ce râzi atât de mult? De ce plângi la fel de mult? De ce îţi place mai mult să oferi decât să primeşti? De ce citeşti atât de mult? De ce îţi place culoarea verde? De ce ai visuri atât de mari? De ce ţi-e dor de cineva/ ceva în fiecare zi? De ce nu laşi să treacă o zi fără să asculţi muzică? De ce îţi plac atât de mult florile? De ce îţi place să faci prăjituri? De ce eşti obsedată de curăţenie? De ce iubeşti atât de mult copiii şi bătrânii (mai ales pe cei din satele uitate de lume)? De ce crezi că există cineva pe care doar tu îl poţi face fericit? De ce crezi că e el şi îl aştepţi? De ce îi pui pe ceilalţi pe primul loc? De ce îţi pasă atât de mult? De ce nu le spui tot ce ştii? De ce îţi place să faci mişto de tine? De ce nu ştii că eşti frumoasă? De ce e atât de important pentru tine ca cei dragi ai tăi să fie fericiţi? De ce ai face orice pentru cei pe care îi iubeşti? De ce îţi place să reţii micile detalii despre oamenii importanţi pentru tine? De ce te doare atât de tare câteodată, că simţi că nu poţi respira? De ce e aia melodia ta preferată? De ce nu suporţi superficialitatea? Dar minciuna? Dar ignoranţa? Dar nedreptatea? Dar pupincurismul? De ce îţi plac oamenii care nu se tem să fie ei înşişi? De ce îţi place atât de mult punctualitatea? De ce eşti atât de timidă? De ce esti atât de dusă cu pluta când eşti cu prietenii tăi? De ce iubeşti oraşul ăla? De ce iubeşti satul ăla? De ce a doua ta familie se numeşte Punctul Central? De ce gara aia e preferata ta? De ce planifici evenimentul ăla? De ce nu eşti tot timpul conştientă de ceea ce eşti şi ceea ce poţi? De ce ai atâtea întrebări? De ce nu ai răspunsuri la toate întrebările?

Eu am oameni faini în viaţa mea.

[evident că e vorba atât de prieteni cât şi de prietene... doar că, din comoditate, o să scriu la masculin tot textul]

Pentru ce-i un prieten? dacă nu pentru... a-ţi aminti mereu că eşti singură –deşi, îţi repetă, eşti ultima persoană care ar trebui să fie aşa; a ţi-i prezenta în cea mai bună lumină pe prietenii lui singuri; a sta ore întregi de poveşti cu tine doar ca să te convingă să îi zici ceva ce nu vrei să îi zici şi aproape să te convingă; a-ţi spune cum se termină un film înainte de-a ţi-l recomanda; a-ţi trimite sms-uri cu “ce faci?” când ştie că nu ai credit să îi răspunzi înapoi şi te disperă asta; a face mişto de tine cu fiecare ocazie ivită; a te suna la 1:00 noaptea doar ca să-ţi spună că i-i somn de nu mai poate, dar apoi să staţi de poveşti până la 4:00; a-ţi spune că nu poate să doarmă din cauza ta, că îl faci să râdă prea tare seara când vorbiţi la telefon; a-ţi spune că eşti dusă cât duce un tren; a experimenta pe el toate reţetele de prăjituri şi torturi pe care ai chef să le faci pentru prima dată; a veni la tine la cămin în poveşti şi când ai să-i dai doar o cană cu ceai, la fel cum vine şi când ai plăcinte de acasă şi Coca- Cola; a putea plânge de ciudă în faţa lui, că nu ţi-o ieşit cum voiai tortul făcut pentru party-ul de absolvire a facultăţii; a purta o seară întreagă în geantă plăcinte cu măr ca să-i duci, că ştii că-i plac; sau a purta o pungă cu cireşe cu tine, vreo 200 de km, ca să-i duci, doar ca el să le lase pe o bancă în parc, “că or făcut viermi”; a-l aştepta în gară cu orele deşi el ar fi trebuit să te aştepte; a zâmbi de fiecare dată când îţi aminteşti de chestiile mărunte doar de voi ştiute; a vă pune porecle reciproc pe care să le folosiţi când nu vreţi să vă înţeleagă alţii; a lăsa de la tine doar ca să-l vezi pe el fericit; a-i lua apărarea de fiecare dată; a-i face schiţe de predici; a face mişto de tine că faci prea multă curăţenie; a se face o zi întreagă că a uitat de ziua ta, doar ca dup-aia să îţi facă cele mai enervante şi faine surprize; a mânca cu poftă, într-o cameră de hotel din Polonia, o tartă pe care tu ai făcut-o acasă şi ai adus-o până acolo, că doar e ziua ta; a-ţi lăuda tarta aia cu cuvintele “de foame, e foarte bună!”; a te suna să te cheme cu el într-un loc în care ştie că vrei să fii dar n-ai cum să mergi singură; a-ţi da cele mai sincere hug-uri şi să îţi spună simplu “love you!” sau “mi-o fost dor de tine”; a-ţi tot repeta cât de specială şi minunată eşti; a radia pur şi simplu de fericire când eşti cu el; a-i putea scrie mesaje interminabile pe care chiar să le citească şi să îţi răspundă; a-ţi aduce cafea şi ciocolată din Spania; a avea răbdare cu tine când eşti enervant de tăcută la fel cum “te suportă” când nu te mai opreşti din vorbit şi râs; a-ţi înţelege glumele; a-ţi consuma tot fixativul când vine la tine; a râde de mesajele tale de pe oglindă; a începe să repete cântecul pe care “trebuie” să ţi-l cânte la nuntă, înainte ca tu să ai măcar prieten; a te chema să-ţi petreci weekend- urile la ei, după ce se căsătoresc şi se mută la casă nouă; a citi o postare ca asta, pe blogul tău stupid şi a-ţi spune apoi că a citit şi că s-a regăsit printre rânduri...

[subiect inepuizabil]