[evident că
e vorba atât de prieteni cât şi de prietene... doar că, din comoditate, o să
scriu la masculin tot textul]
Pentru ce-i
un prieten? dacă nu pentru... a-ţi aminti mereu că eşti singură –deşi, îţi
repetă, eşti ultima persoană care ar trebui să fie aşa; a ţi-i prezenta în cea mai
bună lumină pe prietenii lui singuri; a sta ore întregi de poveşti cu tine doar
ca să te convingă să îi zici ceva ce nu vrei să îi zici şi aproape să te
convingă; a-ţi spune cum se termină un film înainte de-a ţi-l recomanda; a-ţi
trimite sms-uri cu “ce faci?” când ştie că nu ai credit să îi răspunzi înapoi
şi te disperă asta; a face mişto de tine cu fiecare ocazie ivită; a te suna la
1:00 noaptea doar ca să-ţi spună că i-i somn de nu mai poate, dar apoi să staţi
de poveşti până la 4:00; a-ţi spune că nu poate să doarmă din cauza ta, că îl
faci să râdă prea tare seara când vorbiţi la telefon; a-ţi spune că eşti dusă
cât duce un tren; a experimenta pe el toate reţetele de prăjituri şi torturi pe
care ai chef să le faci pentru prima dată; a veni la tine la cămin în poveşti şi
când ai să-i dai doar o cană cu ceai, la fel cum vine şi când ai plăcinte de
acasă şi Coca- Cola; a putea plânge de ciudă în faţa lui, că nu ţi-o ieşit cum
voiai tortul făcut pentru party-ul de absolvire a facultăţii; a purta o seară
întreagă în geantă plăcinte cu măr ca să-i duci, că ştii că-i plac; sau a purta
o pungă cu cireşe cu tine, vreo 200 de km, ca să-i duci, doar ca el să le lase
pe o bancă în parc, “că or făcut viermi”; a-l aştepta în gară cu orele deşi el
ar fi trebuit să te aştepte; a zâmbi de fiecare dată când îţi aminteşti de
chestiile mărunte doar de voi ştiute; a vă pune porecle reciproc pe care să le
folosiţi când nu vreţi să vă înţeleagă alţii; a lăsa de la tine doar ca să-l
vezi pe el fericit; a-i lua apărarea de fiecare dată; a-i face schiţe de
predici; a face mişto de tine că faci prea multă curăţenie; a se face o zi
întreagă că a uitat de ziua ta, doar ca dup-aia să îţi facă cele mai enervante
şi faine surprize; a mânca cu poftă, într-o cameră de hotel din Polonia, o
tartă pe care tu ai făcut-o acasă şi ai adus-o până acolo, că doar e ziua ta; a-ţi
lăuda tarta aia cu cuvintele “de foame, e foarte bună!”; a te suna să te cheme
cu el într-un loc în care ştie că vrei să fii dar n-ai cum să mergi singură;
a-ţi da cele mai sincere hug-uri şi să îţi spună simplu “love you!” sau “mi-o
fost dor de tine”; a-ţi tot repeta cât de specială şi minunată eşti; a radia
pur şi simplu de fericire când eşti cu el; a-i putea scrie mesaje interminabile
pe care chiar să le citească şi să îţi răspundă; a-ţi aduce cafea şi ciocolată
din Spania; a avea răbdare cu tine când eşti enervant de tăcută la fel cum “te
suportă” când nu te mai opreşti din vorbit şi râs; a-ţi înţelege glumele; a-ţi
consuma tot fixativul când vine la tine; a râde de mesajele tale de pe oglindă;
a începe să repete cântecul pe care “trebuie” să ţi-l cânte la nuntă, înainte
ca tu să ai măcar prieten; a te chema să-ţi petreci weekend- urile la ei, după
ce se căsătoresc şi se mută la casă nouă; a citi o postare ca asta, pe blogul
tău stupid şi a-ţi spune apoi că a citit şi că s-a regăsit printre rânduri...
[subiect
inepuizabil]
