duminică, 24 octombrie 2010

Când îngenunchezi…


Tu îngenunchează doar, şi El va avea grijă să te înalţe mai mult decât ţi-ai imaginat tu vreodată. Dar în nici un caz nu o va face în modul în care te aştepţi tu, pentru satisfacerea orgoliului tău. Tu va trebui să te micşorezi, ca El să poată să crească, să fie înălţat prin tine. El va deveni atunci partea dominantă a vieţii tale. Şi toate lucrurile le vei face din, prin şi pentru El. Îţi vei dori mai mult decât orice să-l onorezi pe El, să-l faci Mândru de tine. E atât de bine la picioarele Lui... E locul în care te pregăteşti pentru ca într-o zi să poţi să stai la pieptul Său. Acolo e locul în care nu poţi decât să te laşi copleşit de dragostea Lui, de pace, de linişte, de iertare. E locul în care poţi să plângi şi să râzi în acelaş timp, locul în care te simţi pe deplin înţeles. Când eşti acolo, nu îţi mai pasă de altceva decât să-I simţi prezenţa cum te copleşeşte… Vrei să Îi vorbeşti dar nu găseşti cuvintele, aşa că doar taci şi îţi laşi inima să vorbească. Şi te bucuri că El e capabil să îţi vadă şi să-ţi înţeleagă inima, pentru că acolo e locaşul celor mai profunde sentimente ale tale… Şi te bucuri că e doar între tine şi El. Şi acum înţelegi că El e Singurul capabil să te facă să te simţi şi să te vezi exact aşa cum eşti, adică extraordinar! Atunci când stai în prezenţa Lui, uiţi de toate minciunile şi toate stereotipurile acestei lumi, care vrea să te facă să crezi că trebuie să fii într-un anumit fel dar numai cum eşti tu cu adevărat nu. Şi-atunci începi să îţi înţelegi adevărata valoare. Şi atunci începi să te concentrezi asupra visului pe care El îl are pentru viaţa ta! Există un vis care e special pentru tine! Nimeni altcineva nu-l poate atinge! Cum să poţi să stai nepăsător în faţa atenţiei cu care El te copleşeşte? El chiar te ascultă, şi nu pentru că are vre-un interes ascuns, ci pentru că Lui chiar îi pasă!
Vino, îngenunchează, şi El se va ocupa de restul! Şi va face ca totul să fie perfect, nu din punct de vedere omenesc, ci aşa cum El a planificat ca lucrurile să se întâmple în viaţa ta!

duminică, 17 octombrie 2010

Promisiune pentru eternitate…


“Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta…” [Ioan 16:12]
Sunt copleşită… Mă gândesc la El, Cel care a rostit aceste cuvinte, Cel mai Frumos dintre oameni… El e Eroul meu. După sacrificiul suprem, după cea mai extraordinară declaraţie de dragoste, exact când îmi zic că nu mai e nimic de spus pentru a susţine afirmaţia “ai preţ în ochii Mei”… descopăr că, de fapt, e doar începutul a ceea ce mă aşteaptă. Încep să mă întreb… dacă acum, când deschid scrisoarea Lui de Dragoste către mine, mă-nfior citind cuvintele-I pline de farmec, cum o să fie când o să stau la pieptul Lui şi-o să-mi şoptească cuvintele pe care “acum nu le-aş putea purta”?… Mă gândesc la încărcătura acelor cuvinte… Cred că fac parte din categoria cuvintelor pe care le caut, dar nu le găsesc, atunci când vreau să-I spun Lui sau unor oameni din viaţa mea ce-nseamnă pentru mine. Şi cred că acele cuvinte nu există…  De fapt ele există, dar acum înţeleg că ele ar exprima prea mult… Ar fi ceva ce ar depăşi înţelegerea noastră şi poate le-am folosi în moduri greşite. La urma- urmei şi cuvintele pot să ucidă...
Mă umple de bucurie promisiunea asta, printre toate celelalte, că după toate lucrurile extraordinare care ne-au fost spuse de El, ne aşteaptă altele, mai spectaculoase, acolo Acasă… Îmi place atât de mult că El îşi susţine cuvintele prin fapte... Era pe cruce, cu braţele larg deschise, şi mi-a spus: "Uite, atât de mult te iubesc, încât mai bine mor decât să trăiesc fără tine!"
Îmi amintesc că Tu mi-ai spus că iubirea doare… Nu mă aşteptam la aşa durere, recunosc… Dar vreau să cred din toată fiinţa mea că merită sacrificiul… Tu ai făcut la fel…