Nu poți să ai parte decât de acea dragoste pentru care lupți.. [Iubesc cât îmi poate duce inima. Și inima mea poate duce mult..]

Tu alegi. Tu știi (chiar dacă unii au nevoie de mult timp până realizează asta) ce meriți. Tu știi cât ești capabilă să oferi, cât de departe poți să mergi pentru și alături de cel pe care-l iubești. Tu hotărăști ce loc să ocupe dragostea în viața ta. Tu îți impui sau nu limite- pentru că, atunci când iubești, nimeni altcineva nu poate să facă asta. Iar acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care îți pot spune de ce fel de dragoste vei avea parte..

Acea relație de dragoste în cadrul căreia te dăruiești complet, în care celălalt e pe primul loc și în care dorința ta cea mai mare e să-l vezi pe el fericit și împlinit. Să știi că ești dispusă să muți munții din loc pentru el. Să faci numărul de km să nu mai conteze. Să-i amintești cât de des poți de ce te-a ales pe tine și te-a determinat să-l alegi pe el (și poți oricând). Să fii acolo oricând. Să nu renunți.

Acea dragoste pe care vrei să o împărtășești cu cineva care ESTE, nu care ARE. Cu cineva care emană prin tot ce spune și face și este caracterul lui Cristos. Cu cineva care îți demonstrează că își cunoaște valoarea. Și o cunoaște și pe a ta. Cu cineva care știe ce înseamnă valoarea, onoarea, respectul, promisiunea ținută, dăruirea, maturitatea, încrederea, sinceritatea, munca.

Acea dragoste pentru care te pregătești să fii- înainte de a aștepta să ai parte.

Acea dragoste despre care știi că va fi pentru totdeauna. Pentru că asta nu se întâmplă, ci se construiește. Și tu ești gata ”să-ți sufleci mânecile” și să te apuci de treabă. Și ai ales pe cineva despre care știi că va lucra cot-la-cot cu tine. Va fi multă muncă, dar știi de ce ești capabilă atunci când iubești. Nimic nu e prea mult, nimic  nu e prea puțin.

Acea dragoste pentru care ești gata să aștepți. Cât va fi nevoie. Cu toată durerea implicată. Cu toate întrebările fără răspuns.

Acea dragoste care te face să renunți la fericirea din momentul ăsta (ce dacă ai așteptat un an întreg să se întâmple și acum dai înapoi?) pentru momentul în care va trebui să să-l privești în ochi și să-i spui cu toată sinceritatea ”te-am așteptat pe tine.. cu tot ce sunt”. Durerea de moment (pentru că renunți la ceva ce la un moment dat îți doreai mai mult ca orice pe lume) va păli în fața bucuriei de-o viață (pentru că vei fi onorată pentru totdeauna pentru alegerile înțelepte făcute).

Acea dragoste care te va face să crești zilnic. Care te va provoca să fii cea mai bună variantă a ta.

Acea dragoste pentru care renunțarea nu e o opțiune. Nici măcar ultima. Pentru că lupta se duce până la capăt. Chiar dacă va fi ultimul lucru pe care-l faci.

Acea dragoste în care ierarhia e El, tu și eu.

Acea relație de dragoste în care numeri fiecare secundă care vă desparte, dar le faci infinite pe cele petrecute împreună.

Acea dragoste care te face să te simți în siguranță. Pentru că știi că în acea îmbrățișare nu ți se poate întâmpla nimic rău.

Acea dragoste pe care o vei împărtăși nu cu cineva care va iubi ca tine, ci cu cineva care te va iubi pe tine. Și chiar dacă nu va fi tot timpul cum vrei tu, va fi întotdeauna ceea ce ai nevoie.

Acea dragoste pe care o vei împărtăși cu cineva pe care nu vei dori să-l schimbi, pentru că știi că se va schimba singur, de dragul tău. La fel cum tu te vei schimba de dragul lui.

Acea dragoste în care încrederea totală acordă libertate totală. Pentru că atunci când iubești, doar gândul că ai putea să-l rănești pe celălalt te doare.

Acea dragoste care, chiar dacă te împresoară, te învăluie din toate părțile, tot te face să simți că poți zbura oricând.

Acea dragoste pentru care nu există termenii nu știu, nu vreau, nu pot.

Acea dragoste care face ca și cele mai simple lucruri făcute împreună să pară minuni.

Acea dragoste despre care știi că trebuie păstrată la umbra crucii. Și totul va fi bine. Și nimic peste puterile voastre de-a răzbi..

Acea dragoste despre care ai putea vorbi la nesfârșit, fără să te saturi.. și tot ai simți că acele cuvinte sunt prea sărace să exprime tot ce simți..

Acea dragoste care aduce mai aproape de voi Cerul.. și apoi, într-o zi, o veți lua cu voi, dincolo de nori.

Sau... poți să te mulțumești cu mai puțin. Cu ce vine, când vine, de la oricine va veni. Să nu fii dispusă să faci sacrificii, să lupți, să te pregătești, să aștepți. Să nu știi ce meriți. Să o numești dragoste, dar să nu aibă nimic de-a face cu ea. Să continui să te minți că e bine și așa... tu cu ale tale, celălalt cu ale lui... singuri împreună. Sau să renunți fix când apare prima problemă serioasă. Să nu ai nici un fel de principii pe baza cărora să construiești. Să fii azi aici și mâine dincolo și să-i spui dragoste.

Cred că dragostea de care avem parte fiecare dintre noi e alcătuită și din suma a ceea ce suntem sau nu dispuși să facem pentru ea. Adică va fi dragoste adevărată sau ceva numit dragoste. Diferența o face fiecare în dreptul lui, prin alegerile pe care le face..

Anul 2013 este anul meu preferat!

Oricât de paradoxal sună asta pentru voi, cei care-mi cunoașteți cât de cât povestea, pot să declar anul 2013 anul preferat din viața mea. Pentru că am fost cea mai bună variantă a mea. Pentru că mi-am dovedit că sunt capabilă de iubirea aia până la lepădarea de sine. Pentru că mi-am demonstrat că, punând pe altcineva mai presus de mine, nu pot decât să devin mai bună. Nu pot decât să-mi schimb complet viața. Și să schimb și alte vieți. Pentru că mi-am depășit limitele. Și am fost mai conștientă ca oricând de prezența Lui la fiecare pas. Pentru că, deși am ajuns la finalul anului epuizată din toate punctele de vedere, nu aș da pentru nimic în lume toate experiențele prin care am trecut, tot ce am făcut, tot ce am învățat, alături de minunea mea și de oamenii care au ales să fie alături de mine. Pentru că am avut impact în niște vieți. Pentru că oricât de insuportabil de greu a fost, îmi aveam minunea cu mine.
Pentru că, de atunci încolo, toți cei care se știu iubiți de mine pot avea încredere că se pot baza pe mine în cele mai negre momente. Pentru că, la diferite niveluri, aș fi în stare să fac multe din lucrurile pe care le-am făcut pentru Tania, pentru oricare dintre cei pe care-i iubesc. (Aș fi ipocrită să susțin că aș face TOT ce am făcut pentru ea pentru TOȚI oamenii din viața mea.) Dar știu că pot să merg tare departe alături de un om pe care-l iubesc. Pe demonstrate. Și mai știu că un lucru pe care-l susțin despre mine- și anume faptul că sunt o excepție de cele mai multe ori- e adevărat. De ce? Pentru că în decursul anului cu pricina mi-au spus/scris o grămadă de oameni că ei n-ar fi capabili să facă ceea ce făceam eu. Și că nici nu mai cunosc pe altcineva care să o facă. Evident că mi-am spus atunci că exagerează, că mă încurajează și ei cum pot. Dar cu trecerea timpului am realizat că vorbeau serios. Asta nu mă face să mă simt specială, ci foarte tristă. În situația asta chiar mi-ar plăcea să fac parte dintre cei mai mulți.
Au fost oameni care, chiar dacă mă cunoșteau cât-de-cât, au fost uimiți de unele din alegerile mele de anul acela... mi-am pus pe pauză studiile, am refuzat 3 oferte de muncă (dintre care 2 în străinătate) într-o perioadă în care unii erau disperați să găsească ceva, am uitat că trebuie să mănânc, să mă odihnesc, să am grijă de mine și poate am dat cu piciorul șansei de a fi cu un om- minune.. și multe altele. Totuși, singurul lucru pe care l-aș schimba dacă aș putea să dau timpul înapoi, ar fi că aș sta și mai mult cu Tania și aș face și mai multe pentru ea.. Pentru că toate cele la care am renunțat de dragul ei, mi se vor da de acum încolo (unele le-am primit deja) în moduri care le va face și mai extraordinare și neprețuite.. dar pe EA nu o voi mai avea decât de partea cealaltă a Cerului. Iar faptul că o am pe ea acolo nu mă face decât să-mi doresc să mă consum în continuare doar pentru ceea ce știu că voi putea lua cu mine, cand va veni și rândul meu să plec.. iar aceștia sunt oamenii din viața mea.
Anul 2014 a fost cel mai urât an din viața mea. Pentru că a trebuit să accept să trăiesc cu absența fizică a ființei ce o iubesc atât de mult. Pentru că am învățat fiecare piatră și groapă de pe drumul până la cimitir. Pentru că a trebuit să fiu puternică când nu m-am simțit deloc așa. Pentru că am primit vești greu de acceptat despre oameni pe care-i iubesc. Pentru că m-am simțit inutilă, după ritmul în care mă obișnuisem să trăiesc anul precedent. Pentru toate lecțiile dureroase pe care am continuat să le primesc. Pentru toate bla-bla-urile pe care a trebuit să le ascult/citesc. Pentru toți ipocriții cărora a trebuit să le zâmbesc. Pentru faptul că mulți oameni de lângă mine n-au vrut să înțeleagă că după toate prin câte am trecut nu mai pot să fiu la fel, că nu pot ”să trec peste” după câteva luni sau câțiva ani. E ceva cu care voi trăi toată viața. Și e strict alegerea mea ce fac cu experiența asta, cum mă leg de ea, cum mă raportez la ea. Și e Unul singur care mă poate ”trage de mânecă” când greșesc. Pentru toți cei care insistă în compararea poveștii mele cu a altora. Pentru toate sfaturile tâmpite primite. Pentru toate tăcerile. Și pentru atât de multe altele...
Dar... știu că dacă am trecut prin acești doi ani, pot să trec peste orice va veni în viața mea. Împreună cu Isus, purtată pe brațe de El, copleșită de iubirea și atenția Lui.. deplin încredințată că toate lucrurile lucrează împreună spre binele meu, și că nimic nu mă poate despărți de dragostea Lui. Și asta e tot ce trebuie să știu ca să pot merge înainte, împlinind chemarea Lui pentru viața mea.  Pentru că am cerut ca anul 2015 să fie anul nostru, al meu și-al Lui. Să mă ducă mai aproape de El ca niciodată. Și știu că voi primi ce am cerut. Și mai știu că anul acesta va fi anul în care voi folosi lecțiile învățate în acești doi ani pentru a-i ajuta pe cei de lângă mine. Și mai știu că voi lupta ca niciodată până acum să fiu ce am fost creată să fiu. Pentru că Visul Lui pentru mine e unic și nu poate fi îndeplinit de nimeni altcineva.