vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Cuvinte de recunoştinţă pentru 2010…
Şi a fost şi 2010… Şi a fost un an în care am crescut, am iubit
dincolo de limite, am învăţat, am fost fericită, am fost tristă, am râs,
am plâns, am visat, am renunţat la vise, am dăruit, am primit, am
citit, am scris, am cântat (cei care ştiţi cum cânt, abţineţi-vă), am
cunoscut oameni, am ascultat, am descoperit, am trecut mai departe, am
investit, am fost dezamăgită (şi poate am dezamăgit), m-am schimbat, am
aflat multe despre mine, ca om, ca fiică de Rege, ca fiică a celor mai
minunaţi, extraordinari, perfecţi părinţi, ca soră a celor mai tari
surori şi frate, ca nepoată, ca verişoară, ca prietenă, ca şi colegă, ca
studentă, ca simplă trecătoare pe stradă, ca visătoare, ca îndrăgostită
(:-j), ca personalitate unică şi extraordinară, ca supravieţuitoare, ca
învingătoare, ca binecuvântare…
Şi sunt mulţumitoare…
Pentru că am fost nebună de dragoste pentru Isus. Şi aşa o să rămân !! <3<3<3 Pentru că mi-am simţit de atâtea ori inima cum stătea să explodeze. Pentru că am învăţat mai mult ca niciodată să ofer dragoste necondiţionată. Pentru că am învăţat să-mi las inima să cânte, chiar şi atunci când mă doare tare. Pentru că am învăţat mai mult ca niciodată să mă exprim prin lacrimi şi tăcere, când nu găsesc sensul cuvintelor. Pentru că am realizat că mai există oameni cărora le pasă. Pentru că am aflat că, fără să ştiu, îi încurajez pe unii oameni. Pentru că iubesc biserica în care m-a pus Domnul. Şi pentru că visez măreţ în dreptul ei. Pentru că ăsta e anul în care am realizat cel mai mult cât de specială îs. Pentru că am hotărât să devin mai vulnerabilă, să las oamenii să mă cunoască aşa cum îs eu cu adevărat. (Un pas în direcţia asta e şi faptul că fac publice gândurile astea. Chestie la care acum ceva timp îmi era ruşine şi să mă gândesc. :D :”>). Pentru că încă mai lupt împotriva timidităţii, şi, zic eu, am făcut progrese… încet, dar sigur.
Şi am avut parte de evenimente importante, de momente extraordinare, amintiri care-mi vor rămâne în suflet pentru totdeauna… Pentru că în aprilie au fost doi ani de când am auzit alea 2 cuvinte (nu, nu alea la care vă gândiţi voi), ci: AI CANCER !!, dar apoi, în octombrie au fost doi ani de când am terminat tratamentul cu citostatice, pentru că eram vindecată. Pentru că Dumnezeul meu nu umblă cu jumătăţi de măsură! Deci da, în primul rând pentru asta îi sunt mulţumitoare Domnului: că m-a trecut pe aici, cu un scop pe care îl înţeleg tot mai mult, ştiind totuşi că nu-l voi înţelege acum, aici, pe deplin. Mulţumesc, Doamne !!
Apoi, în 22 august, a fost una din cele mai faine şi fericite zile din viaţa mea, pentru că i-am spus DA, PÂNĂ LA MOARTE, ŞI DINCOLO DE EA, SALVATORULUI MEU !!, în faţa oamenilor, pentru că în inima mea îi spusesem de mult timp (m-a încurajat mult ce mi-a zis un prieten drag, că nu se observa deloc că nu eram botezată. :D Ştiu, nu era meritul meu. Am fost şi voi fi o favorită a cerului. Nu ştiu de ce…).
Şi sunt mulţumitoare…
Pentru că am început anul doi de facultă, cu gândul clar de a nu mă lăsa influenţată de distrugătorii de vise, care nu s-au lăsat mult aşteptaţi. Pentru că sunt cu un pas mai aproape de visul meu în direcţia asta !!
Pentru că am realizat, încă o dată, că am o familie perfectă !!
Pentru că m-am întâlnit, în sfârşit, cu Lumi !! [Mulţumesc pentru unele din cele mai sincere hug-uri pe care le-am primit vreodată, Lumi !!! Şi mulţumesc din suflet pentru fiecare dată când, poate fără să-ţi dai seama, m-ai făcut să mă simt specială !!!] Eşti atât de specială pentru mine !! >:D< <3
Pentru că m-am întâlnit pentru prima dată, cu Ramo şi Sergiu, care îs atât de preţioşi pentru sufletul meu… Şi am avut un timp aşa de fain cu ei, în mai multe împrejurări. [Vâlcele, Alba, Căstău, cu amândoi, şi la Arad şi în tabăra Cristos pentru România, cu Ramo.] Pentru că i-am cunoscut pe Laurenţiu, Amalia, Marcu şi Ramona, la Vâlcele. Şi am avut un timp aşa de fain împreună. Vă mulţumesc că mi-aţi suportat timiditatea, şi că v-aţi purtat aşa de fain cu mine… Dacă voi nu mă înţelegeţi, atunci cine ? :) Sunteţi speciali pentru mine !! >:D<
Pentru că am început să merg, în sfârşit, la Florin la celulă… :”> J) Shame on me, că mi-o luat atâta !! :D Mulţumesc pentru perseverenţa ta, Florin !! Şi pentru că i-am cunoscut pe toţi care îs cu noi în grupă… şi îs numa’ oameni faini !! :)
Pentru că l-am cunoscut pe Alex, şi am petrecut o zi foarte faină cu el şi cu Ramo în Timişoara !! [Vă mulţumesc din suflet că aţi făcut asta pentru mine !!! >:D< <3 Şi îmi pare extrem de rău că n-am ştiut să profit la maxim de timpul petrecut cu voi… Dar să stiţi, sunteţi extrem de speciali pentru sufletul meu !!! De fapt, cred ca ştiţi… >:D<].
Pentru că m-am întâlnit pentru prima dată cu Alin, şi am petrecut un timp super- fain împreună [asta la Arad.] !! Pentru că ziua de 1 decembrie o fost prea faină ca să mai încerc să explic [la Alba, de data asta.]… [Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc pentru tine. >:D< <3].
Pentru că o venit şi Tania la facultă la Alba. Şi acum e super- distracţie în camera 12. :)) Dar şi super- nervi, câteodată… doar îs sora mai mare… :))
Pentru că am cunoscut-o pe Ioana.
Pentru că l-am cunoscut pe Iosif.
Pentru că l-am cunoscut pe Sergiu. Şi mă distrez de numa’ cu el, dar nu numai… Îi tare !!
Şi ceva pentru cei care vă făceaţi griji că am renunţat la doza de nebunie… Neee !! Anul ăsta, prin iulie, când am fost la Arad, era să pierd trenul, din cauză că m-am hotărât, aşa, pe moment, să-mi pun cercei… :)) Aşa, că am vrut să-mi îndeplinesc o dorinţă pe care o aveam de când eram mică… Pe această cale vreau să mulţumesc dozei mele de nebunie care a preluat conducerea în această acţiune dar şi lu’ Ramo (ştiu că se zice Ramonei, dar nu-mi place, prea impersonal sună) pentru că m-o susţinut mai mult decât trebuia… >:D< :)) Le mulţumesc şi alor mei că nu m-au trimis înapoi la Arad… :)) =))
Pentru că m-am ales cu două “porecle”: Marta şi Mena Sirena. :))
Şi au fost şi multe lacrimi… şi a fost şi durere… dar astea sunt între mine şi Tati.
Şi mai sunt multe, multe chestii care mi s-au întâmplat şi nu le pot scrie aici… dar pentru care îs atât de recunoscătoare !! Şi sunt convinsă că şi evenimente mai sunt… pe unele nu am vrut să le scriu, de altele poate nu-mi amintesc acum (asta nu înseamnă că nu îs importante, are grijă sufletul meu de ele…). Le-am scris pe cele care înseamnă mult pentru mine şi care cred că mi-au rămas mai bine întipărite în memorie (şi mai ales în suflet) din anumite motive. Şi pentru că, eu cred că vor avea parte de o continuare în 2011 şi nu numai… Pentru că unul din lucrurile importante pe care le-am învăţat anul ăsta, e acela că nu există coincidenţe !! Doar un Plan Perfect pentru viaţa mea…
VĂ IUBESC. punct.
Şi sunt mulţumitoare…
Pentru că am fost nebună de dragoste pentru Isus. Şi aşa o să rămân !! <3<3<3 Pentru că mi-am simţit de atâtea ori inima cum stătea să explodeze. Pentru că am învăţat mai mult ca niciodată să ofer dragoste necondiţionată. Pentru că am învăţat să-mi las inima să cânte, chiar şi atunci când mă doare tare. Pentru că am învăţat mai mult ca niciodată să mă exprim prin lacrimi şi tăcere, când nu găsesc sensul cuvintelor. Pentru că am realizat că mai există oameni cărora le pasă. Pentru că am aflat că, fără să ştiu, îi încurajez pe unii oameni. Pentru că iubesc biserica în care m-a pus Domnul. Şi pentru că visez măreţ în dreptul ei. Pentru că ăsta e anul în care am realizat cel mai mult cât de specială îs. Pentru că am hotărât să devin mai vulnerabilă, să las oamenii să mă cunoască aşa cum îs eu cu adevărat. (Un pas în direcţia asta e şi faptul că fac publice gândurile astea. Chestie la care acum ceva timp îmi era ruşine şi să mă gândesc. :D :”>). Pentru că încă mai lupt împotriva timidităţii, şi, zic eu, am făcut progrese… încet, dar sigur.
Şi am avut parte de evenimente importante, de momente extraordinare, amintiri care-mi vor rămâne în suflet pentru totdeauna… Pentru că în aprilie au fost doi ani de când am auzit alea 2 cuvinte (nu, nu alea la care vă gândiţi voi), ci: AI CANCER !!, dar apoi, în octombrie au fost doi ani de când am terminat tratamentul cu citostatice, pentru că eram vindecată. Pentru că Dumnezeul meu nu umblă cu jumătăţi de măsură! Deci da, în primul rând pentru asta îi sunt mulţumitoare Domnului: că m-a trecut pe aici, cu un scop pe care îl înţeleg tot mai mult, ştiind totuşi că nu-l voi înţelege acum, aici, pe deplin. Mulţumesc, Doamne !!
Apoi, în 22 august, a fost una din cele mai faine şi fericite zile din viaţa mea, pentru că i-am spus DA, PÂNĂ LA MOARTE, ŞI DINCOLO DE EA, SALVATORULUI MEU !!, în faţa oamenilor, pentru că în inima mea îi spusesem de mult timp (m-a încurajat mult ce mi-a zis un prieten drag, că nu se observa deloc că nu eram botezată. :D Ştiu, nu era meritul meu. Am fost şi voi fi o favorită a cerului. Nu ştiu de ce…).
Şi sunt mulţumitoare…
Pentru că am început anul doi de facultă, cu gândul clar de a nu mă lăsa influenţată de distrugătorii de vise, care nu s-au lăsat mult aşteptaţi. Pentru că sunt cu un pas mai aproape de visul meu în direcţia asta !!
Pentru că am realizat, încă o dată, că am o familie perfectă !!
Pentru că m-am întâlnit, în sfârşit, cu Lumi !! [Mulţumesc pentru unele din cele mai sincere hug-uri pe care le-am primit vreodată, Lumi !!! Şi mulţumesc din suflet pentru fiecare dată când, poate fără să-ţi dai seama, m-ai făcut să mă simt specială !!!] Eşti atât de specială pentru mine !! >:D< <3
Pentru că m-am întâlnit pentru prima dată, cu Ramo şi Sergiu, care îs atât de preţioşi pentru sufletul meu… Şi am avut un timp aşa de fain cu ei, în mai multe împrejurări. [Vâlcele, Alba, Căstău, cu amândoi, şi la Arad şi în tabăra Cristos pentru România, cu Ramo.] Pentru că i-am cunoscut pe Laurenţiu, Amalia, Marcu şi Ramona, la Vâlcele. Şi am avut un timp aşa de fain împreună. Vă mulţumesc că mi-aţi suportat timiditatea, şi că v-aţi purtat aşa de fain cu mine… Dacă voi nu mă înţelegeţi, atunci cine ? :) Sunteţi speciali pentru mine !! >:D<
Pentru că am început să merg, în sfârşit, la Florin la celulă… :”> J) Shame on me, că mi-o luat atâta !! :D Mulţumesc pentru perseverenţa ta, Florin !! Şi pentru că i-am cunoscut pe toţi care îs cu noi în grupă… şi îs numa’ oameni faini !! :)
Pentru că l-am cunoscut pe Alex, şi am petrecut o zi foarte faină cu el şi cu Ramo în Timişoara !! [Vă mulţumesc din suflet că aţi făcut asta pentru mine !!! >:D< <3 Şi îmi pare extrem de rău că n-am ştiut să profit la maxim de timpul petrecut cu voi… Dar să stiţi, sunteţi extrem de speciali pentru sufletul meu !!! De fapt, cred ca ştiţi… >:D<].
Pentru că m-am întâlnit pentru prima dată cu Alin, şi am petrecut un timp super- fain împreună [asta la Arad.] !! Pentru că ziua de 1 decembrie o fost prea faină ca să mai încerc să explic [la Alba, de data asta.]… [Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc pentru tine. >:D< <3].
Pentru că o venit şi Tania la facultă la Alba. Şi acum e super- distracţie în camera 12. :)) Dar şi super- nervi, câteodată… doar îs sora mai mare… :))
Pentru că am cunoscut-o pe Ioana.
Pentru că l-am cunoscut pe Iosif.
Pentru că l-am cunoscut pe Sergiu. Şi mă distrez de numa’ cu el, dar nu numai… Îi tare !!
Şi ceva pentru cei care vă făceaţi griji că am renunţat la doza de nebunie… Neee !! Anul ăsta, prin iulie, când am fost la Arad, era să pierd trenul, din cauză că m-am hotărât, aşa, pe moment, să-mi pun cercei… :)) Aşa, că am vrut să-mi îndeplinesc o dorinţă pe care o aveam de când eram mică… Pe această cale vreau să mulţumesc dozei mele de nebunie care a preluat conducerea în această acţiune dar şi lu’ Ramo (ştiu că se zice Ramonei, dar nu-mi place, prea impersonal sună) pentru că m-o susţinut mai mult decât trebuia… >:D< :)) Le mulţumesc şi alor mei că nu m-au trimis înapoi la Arad… :)) =))
Pentru că m-am ales cu două “porecle”: Marta şi Mena Sirena. :))
Şi au fost şi multe lacrimi… şi a fost şi durere… dar astea sunt între mine şi Tati.
Şi mai sunt multe, multe chestii care mi s-au întâmplat şi nu le pot scrie aici… dar pentru care îs atât de recunoscătoare !! Şi sunt convinsă că şi evenimente mai sunt… pe unele nu am vrut să le scriu, de altele poate nu-mi amintesc acum (asta nu înseamnă că nu îs importante, are grijă sufletul meu de ele…). Le-am scris pe cele care înseamnă mult pentru mine şi care cred că mi-au rămas mai bine întipărite în memorie (şi mai ales în suflet) din anumite motive. Şi pentru că, eu cred că vor avea parte de o continuare în 2011 şi nu numai… Pentru că unul din lucrurile importante pe care le-am învăţat anul ăsta, e acela că nu există coincidenţe !! Doar un Plan Perfect pentru viaţa mea…
VĂ IUBESC. punct.
marți, 28 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Când îngenunchezi...
Tu îngenunchează doar, şi El va avea grijă să te înalţe mai mult
decât ţi-ai imaginat tu vreodată. Dar în nici un caz nu o va face în
modul în care te aştepţi tu, pentru satisfacerea orgoliului tău. Tu va
trebui să te micşorezi, ca El să poată să crească, să fie înălţat prin
tine. El va deveni atunci partea dominantă a vieţii tale. Şi toate
lucrurile le vei face din, prin şi pentru El. Îţi vei dori mai mult
decât orice să-l onorezi pe El, să-l faci Mândru de tine. E atât de bine
la picioarele Lui... E locul în care te pregăteşti pentru ca într-o zi
să poţi să stai la pieptul Său. Acolo e locul în care nu poţi decât să
te laşi copleşit de dragostea Lui, de pace, de linişte, de iertare. E
locul în care poţi să plângi şi să râzi în acelaş timp, locul în care te
simţi pe deplin înţeles. Când eşti acolo, nu îţi mai pasă de altceva
decât să-I simţi prezenţa cum te copleşeşte… Vrei să Îi vorbeşti dar nu
găseşti cuvintele, aşa că doar taci şi îţi laşi inima să vorbească. Şi
te bucuri că El e capabil să îţi vadă şi să-ţi înţeleagă inima, pentru
că acolo e locaşul celor mai profunde sentimente ale tale… Şi te bucuri
că e doar între tine şi El. Şi acum înţelegi că El e Singurul capabil să
te facă să te simţi şi să te vezi exact aşa cum eşti, adică
extraordinar! Atunci când stai în prezenţa Lui, uiţi de toate minciunile
şi toate stereotipurile acestei lumi, care vrea să te facă să crezi că
trebuie să fii într-un anumit fel dar numai cum eşti tu cu adevărat nu.
Şi-atunci începi să îţi înţelegi adevărata valoare. Şi atunci începi să
te concentrezi asupra visului pe care El îl are pentru viaţa ta! Există
un vis care e special pentru tine! Nimeni altcineva nu-l poate atinge!
Cum să poţi să stai nepăsător în faţa atenţiei cu care El te copleşeşte?
El chiar te ascultă, şi nu pentru că are vre-un interes ascuns, ci
pentru că Lui chiar îi pasă!
Vino, îngenunchează, şi El se va ocupa de restul! Şi va face ca totul să fie perfect, nu din punct de vedere omenesc, ci aşa cum El a planificat ca lucrurile să se întâmple în viaţa ta!
Vino, îngenunchează, şi El se va ocupa de restul! Şi va face ca totul să fie perfect, nu din punct de vedere omenesc, ci aşa cum El a planificat ca lucrurile să se întâmple în viaţa ta!
luni, 13 decembrie 2010
Paradox.
Scrie în Matei
25:29 că “celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel care nu
are se va lua şi ce are!” Ştiam, am citit de multe ori versetul ăsta… Şi
totuşi, abia în seara asta mi s-au deschis ochii în legătură cu ceva… Partea a
2-a a versetului: “dar de la cel care nu are se va lua şi ce are!” Eu
înţeleg de aici că, chiar şi atunci când eu cred că nu am nimic, totuşi, AM
CEVA. Dacă eu nu sunt conştientă (sau nu vreau să fiu conştientă) de asta, nu
înseamnă că nu deţin acel ceva. Pentru
că totuşi, nu are cum să ţi se ia ceva ce într- adevăr nu ai, nu? Nicolae
Steinhardt spunea că el a înţeles că Dumnezeu nu ne cere să dăm din prisosul
nostru, nici măcar din puţinul nostru, ci să îndrăznim să dăm din ceea ce nu
avem. Ştiu, sună cel puţin ciudat! Şi totuşi… “Dăruind, vei dobândi!”
Îndrăznind să-i dai altuia ceea ce, crezi tu, nu ai, vei primi şi tu, la rândul
tău. Aşadar, astfel de comportament se aşteaptă de la noi… Paradoxal (“de vrei
să cârmuieşti, slujeşte; de vrei să fii înălţat, smereşte-te; de vrei să
mântuieşti sufletul, pierde-l pentru Mine; de vrei să-ţi recâştigi nevinovăţia,
recunoaşte-te vinovat”) şi uluitor (dă altora ceea ce crezi că îţi
lipseşte, şi vei dobândi şi tu acel ceva). “Îndrăzniţi lucruri mari pentru
Dumnezeu, aşteptaţi-vă la lucruri mari de la El”, spunea cineva. Am experimentat zilele astea
acest paradox… Credeam până nu de mult că fericirea depinde de anumite lucruri
care trebuie să se întâmple în viaţa ta. Până nu se întâmplă lucrurile alea nu
ai cum să fii fericit cu adevărat, credeam eu. Nimic mai greşit decât să crezi
aşa ceva. De fapt, fericirea chiar stă în lucrurile mici, chiar e o alegere.
Încearcă doar! Atunci când simţi că nimic nu ţi-ar putea smulge un zâmbet, caută să găseşti ceva care
să-ţi facă inima să zâmbească… Cel mai simplu mod (pentru mine, cel puţin) să
faci asta, e să faci ceva pentru cei de lângă tine. Încearcă să-i oferi un zâmbet
sincer cuiva şi o să vezi reacţia inimii tale. Am ales să zâmbesc atunci când
mă doare cel mai tare, iar efectul e uluitor. De ceva vreme inima mea e pur şi
simplu inundată de fericire şi zâmbete. Şi nu pentru că e cea mai bună perioadă
din viaţa mea, ci pentru că eu aleg să fie aşa. Pentru că eu cred că fericirea
porneşte din inimă. Daca îţi
înveţi inima să îţi fie mulţumitoare indiferent de situaţie, vei vedea o mare
schimbare în viaţa ta. Eu sunt încredinţată că lumea mea e în palma Lui, că
viaţa mea îi aparţine în întregime, şi nimeni şi nimic nu m-ar putea despărţi
de El, de dragostea Lui. Cum aş mai putea să stau tristă şi nemulţumitoare ?!? Învăţ,
fără să spun că e uşor, să fiu recunoscătoare pentru absolut tot ce se întâmplă
în viaţa mea, pentru că Dumnezeul meu nu face greşeli !! Pentru că viaţa e un
dar. Şi pentru că eu nu am dreptul să nu fiu fericită, să nu mă bucur de viaţă. Dacă îl aveam, l-am pierdut în
momentul când mi-a mai fost dată o şansă, să o iau de la început. Nu vreau să
irosesc şansa asta, stând toată ziua şi plângându-mă cât de grea e viaţa asta.
Nu, viaţa e frumoasă, chiar şi atunci când ţi-e extrem de greu să mergi înainte…
Din câte îmi amintesc eu, promisiunea era că vom fi scăpaţi din şi nu de
necazuri… Parcă trebuia să îndrăznim… Şi e extrem de adevărat că, cu Dumnezeu,
toate lucrurile sunt posibile. Şi pot să spun că El face ca şi cel mai (aparent)
imposibil vis să devină realitate, dacă e şi voia Lui, daca coincide cu Planul
Lui pentru viaţa ta... Eu nici nu aş vrea să fie altfel. Pentru că,
sincer, când am înţeles anumite lucruri, am ajuns să-I mulţumesc că mi-a lăsat
anumite vise neîndeplinite... Şi Îi
mulţumesc că luptă alături de mine pentru cele pentru care merită să lupt,
pentru a le face să devină realitate…
Ştiind acum că
“celui ce are i se va da, şi va avea de prisos” de ce să nu încerc să dobândesc
ceea ce mi-ar plăcea să am din prisos, chiar acum ? Oricum n-o fac prin puterea
mea… Vreau iubire ? Ofer iubire ! Vreau să fiu fericită ? Îi fac pe cei de
lângă mine fericiţi ! Vreau să fiu binecuvântată ? Încerc să devin o
binecuvântare ! Toate sunt făcute să se completeze atât de bine… “În adevăr,
dând peste fire, luăm har peste har. Cel slab, prin urmare, să rostească:
dă-mi, Doamne, când sunt descumpănit şi gol, voinţa şi neruşinare ca să pot da
din ceea ce nu am. Tu fă ca darul acesta al meu - paradoxal, absurd şi
îndrăzneţ - să se întoarcă asupra-mi prin mila Ta care socoteşte înţelepciunea
oamenilor drept nebunie şi adagiul "Nemo dat quod non habet" aramă
sunătoare şi chimval zăngănitor. Tu, care ceri numai imposibilul şi făptuieşti
numai ce mintea omenească nu poate să priceapă….” [Nicolae Steinhardt]
duminică, 12 decembrie 2010
Moment în care cuvintele nu-şi mai au rostul...
I'll always be your friend. And you can stand under my umbrella... No matter what !!
Pentru că fericirea înseamnă un hug din toată inima de la un prieten extraordinar de preţios. Un zâmbet sincer. Un cuvânt fain şi sincer spus la momentul potrivit. Înţelegeri dintr-o privire... Şi atât de multe alte "lucruri mărunte" cu semnificaţie extraordinară, pe care prefer să le păstrez la loc sigur, în inima şi amintirea mea... Pentru Totdeauna !!Pentru că sunt o plângăcioasă... pentru că sunt o ciudată... pentru că învăţ să privesc oamenii prin ochii lui Isus... pentru că nu mi-e teamă să ofer dragoste necondiţionată... pentru că aş face orice pentru cei pe care îi iubesc de mă doare... şi pentru că, deşi nu mai aştept ca oamenii să mă înţeleagă, faci parte din cei care au învăţat să mă accepte aşa cum sunt... Mulţumesc că ai rămas !! >:D<>:D< Aşa, am primit un miracol în plus în viaţa mea...
sâmbătă, 11 decembrie 2010
luni, 6 decembrie 2010
Dăruind, vei dobândi...
Azi am învăţat că "Dragostea este ca o albină foarte lucrătoare, care adună de pretutindeni cele bune şi le depozitează în sufletul celui care iubeşte." Da, doar iubind necondiţionat îţi poţi înfrumuseţa şi îmbogăţi sufletul aşa cum nici măcar n-ai visat vreodată... La urma- urmei, e ceea ce ai mai de preţ...
joi, 2 decembrie 2010
story.
E timpul pentru ghete pline de apă şi inimi pline de stele... ♥♥ Pentru că visele încă devin realitate !! 8->
vineri, 26 noiembrie 2010
luni, 22 noiembrie 2010
joi, 18 noiembrie 2010
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Always...
"Când Dumnezeu pune o lacrimă în ochii tăi, înseamnă că doreşte să pună un curcubeu în inima ta..." ♥♥
Certitudine.
Ştiu, Te vei întoarce la mine, orice ar fii !! Dragostea Ta e o minune pentru viaţa mea !! Mi- Ai legat inima de cer pentru totdeauna... ♥♥♥♥
joi, 11 noiembrie 2010
marți, 9 noiembrie 2010
About love.
"And love is a river it flows down to the people. Then goes up to the clouds to rain again. And love is a danger it can make you let your guard down. But if you are never broken you will never be made whole..."
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
vineri, 5 noiembrie 2010
joi, 4 noiembrie 2010
Beautiful to Him.
"Look inside my heart, and be amazed. You make me beautiful. You make me stand in awe. You step inside my heart, and I am amazed. I love to hear You say who I am is enough. You make me worthy of love and beautiful..."
miercuri, 3 noiembrie 2010
In the end...
"But up from these ashes a beauty will rise. The pride of her Father, though humble in size. Perfect love, fill my soul with melody, perfect words of perfect peace... I will breathe, I will sing !!"
marți, 2 noiembrie 2010
Loved and free...
"There are true things inside of me I have been afraid to see... I believe, help my unbelief !! Would You say again what You said to me ?? I am loved and I am free... I believe, help my unbelief !! To Your love I’m waking up. In Your love I’m waking up..."
Hope.
"If I could not say a word, my life would speak of love I don’t deserve... Hope means holding on to You. Grace means You’re holding me too..." ♥♥
duminică, 24 octombrie 2010
Când îngenunchezi…
Tu îngenunchează doar, şi El va
avea grijă să te înalţe mai mult decât ţi-ai imaginat tu vreodată. Dar în nici
un caz nu o va face în modul în care te aştepţi tu, pentru satisfacerea orgoliului
tău. Tu va trebui să te micşorezi, ca El să poată să crească, să fie înălţat
prin tine. El va deveni atunci partea dominantă a vieţii tale. Şi toate lucrurile
le vei face din, prin şi pentru El. Îţi vei dori mai mult decât orice să-l
onorezi pe El, să-l faci Mândru de tine. E atât de bine la picioarele Lui... E
locul în care te pregăteşti pentru ca într-o zi să poţi să stai la pieptul Său.
Acolo e locul în care nu poţi decât să te laşi copleşit de dragostea Lui, de
pace, de linişte, de iertare. E locul în care poţi să plângi şi să râzi în
acelaş timp, locul în care te simţi pe deplin înţeles. Când eşti acolo, nu îţi
mai pasă de altceva decât să-I simţi prezenţa cum te copleşeşte… Vrei să Îi
vorbeşti dar nu găseşti cuvintele, aşa că doar taci şi îţi laşi inima să
vorbească. Şi te bucuri că El e capabil să îţi vadă şi să-ţi înţeleagă inima,
pentru că acolo e locaşul celor mai profunde sentimente ale tale… Şi te bucuri că e doar
între tine şi El. Şi acum înţelegi că El e Singurul capabil să te facă să te
simţi şi să te vezi exact aşa cum eşti, adică extraordinar! Atunci când stai în
prezenţa Lui, uiţi de toate minciunile şi toate stereotipurile acestei lumi,
care vrea să te facă să crezi că trebuie să fii într-un anumit fel dar numai
cum eşti tu cu adevărat nu. Şi-atunci începi să îţi înţelegi adevărata valoare.
Şi atunci începi să te concentrezi asupra visului pe care El îl are pentru
viaţa ta! Există un vis care e special pentru tine! Nimeni altcineva nu-l poate
atinge! Cum să poţi să stai nepăsător în faţa atenţiei cu care El te
copleşeşte? El chiar te ascultă, şi nu pentru că are vre-un interes ascuns, ci
pentru că Lui chiar îi pasă!
Vino, îngenunchează, şi El se va
ocupa de restul! Şi va face ca totul să fie perfect, nu din punct de vedere
omenesc, ci aşa cum El a planificat ca lucrurile să se întâmple în viaţa ta!
duminică, 17 octombrie 2010
Promisiune pentru eternitate…
“Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta…” [Ioan 16:12]
Sunt copleşită… Mă gândesc la
El, Cel care a rostit aceste cuvinte, Cel mai Frumos dintre
oameni… El e Eroul meu. După sacrificiul suprem, după cea mai extraordinară
declaraţie de dragoste, exact când îmi zic că nu mai e nimic de spus pentru a
susţine afirmaţia “ai preţ în ochii Mei”… descopăr că, de fapt, e doar începutul
a ceea ce mă aşteaptă. Încep să mă întreb… dacă acum, când deschid scrisoarea
Lui de Dragoste către mine, mă-nfior citind cuvintele-I pline de farmec, cum o
să fie când o să stau la pieptul Lui şi-o să-mi şoptească cuvintele pe care “acum
nu le-aş putea purta”?… Mă gândesc la încărcătura acelor cuvinte… Cred că fac
parte din categoria cuvintelor pe care le caut, dar nu le găsesc, atunci când
vreau să-I spun Lui sau unor oameni din viaţa mea ce-nseamnă pentru mine. Şi
cred că acele cuvinte nu există… De fapt
ele există, dar acum înţeleg că ele ar exprima prea mult… Ar fi ceva ce ar
depăşi înţelegerea noastră şi poate le-am folosi în moduri greşite. La urma- urmei şi cuvintele pot să ucidă...
Mă umple de
bucurie promisiunea asta, printre toate celelalte, că după toate lucrurile
extraordinare care ne-au fost spuse de El, ne aşteaptă altele, mai
spectaculoase, acolo Acasă… Îmi place atât de mult că El îşi
susţine cuvintele prin fapte... Era pe cruce, cu braţele larg deschise, şi mi-a spus:
"Uite, atât de mult te iubesc, încât mai bine mor decât să trăiesc fără tine!"
Îmi amintesc că Tu mi-ai spus că iubirea doare… Nu mă
aşteptam la aşa durere, recunosc… Dar vreau să cred din toată fiinţa mea că
merită sacrificiul… Tu ai făcut la fel…
sâmbătă, 9 octombrie 2010
miercuri, 29 septembrie 2010
marți, 28 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
Când 5 cuvinte îţi deschid ochii...
Scriam undeva pe facebook: “He will be proud of me”,
convinsă că aşa va fi la un moment dat. Pentru că sunt conştientă că mai am
atât de multe de învăţat, şi mai trebuie să cresc atât de mult, şi mai am
atâtea de făcut… Apoi un prieten mi-a deschis ochii. M-a întrebat dacă nu cumva
voiam să scriu: “He is proud of me”?... Atunci am realizat că are dreptate. De
ce? Păi în primul rând, pentru că, deşi nu-l cunosc foarte bine, cred despre el
că nu e genul de om care să spună anumite chestii doar ca să fie spuse. În al
2-lea rând, pentru că nici el nu mă cunoaşte atât de bine încât să spună
cuvintele alea de la el. Cred că atunci când le-a scris a fost inspirat de Cel
care ştie că uneori am nevoie de confirmări peste confirmări ca să devin
conştientă de anumite chestii. El, Cel care mă cunoaşte şi mă înţelege atât de
bine încât mă sperie şi în acelaşi timp mă linişteşte gândul ăsta. Atunci am
realizat că nu mai trebuie să aştept să primesc confirmări din partea
oamenilor, pentru că El mi le va da exact atunci când am cea mai mare nevoie de
ele, prin moduri şi oameni de la care mă aştept cel mai puţin. Şi asta doar ca
să ştiu că sunt de la El. Pentru
că aşa e Dumnezeul meu! Nu pot să înţeleg ce-a găsit la mine, să-L facă să mă iubească
în modul în care o face… să-mi demonstreze asta în fiecare zi, în fiecare
secundă a vieţii mele. Pentru că El ştie că nişte cuvinte care nu sunt urmate
de fapte nu prea au valoare… Şi atunci alege în fiecare zi oameni, cuvinte,
fapte, melodii, flori, nori, frunze, picuri de ploaie, raze de soare,
sentimente, zâmbete, lacrimi, imagini, şoapte, priviri, necunoscuţi, copii,
verde, tăcere, linişte, pace, singurătate şi atât de multe alte lucuri prin
care îmi demonstrează ce însemn pentru El şi cât de binecuvântată,
preţioasă şi iubită de El sunt. Şi chiar
dacă ştie că nu aş mai avea nevoie de confirmări peste confirmări ca să înţeleg
lucrurile astea, tot mi le trimite când vede că am nevoie de ele, în slăbiciunea
mea…
În timp ce scriam, mi-am mai amintit de ceva care continuă
să mă uimească: faptul că Dumnezeu m-a considerat atât de puternică încât a
îngăduit ca boala aia cumplită, numită cancer, să vină peste viaţa mea… împlinindu-şi,
totuşi, promisiunea că nu va îngădui ca nimic peste puterile mele să vină în
viaţa mea. Deci El ştia că împreună cu El, pentru ca puterea Lui să fie făcută
desăvârşită în slăbiciunea mea, voi trece prin această încercare, devenind mai
puternică. Ştiu că totul a fost cu un scop, a fost spre binele meu… Şi dacă a
trebuit să am cancer doar pentru a învăţa anumite lucruri despre mine, despre
oameni, despre Dumnezeul meu, sau doar pentru a cunoaşte anumiţi oameni, sau doar
pentru ca anumite lucruri să se întâmple în viaţa mea, atunci a meritat. Dar ştiu
că dincolo de toate aceste lucruri prin care Domnul a lucrat la transformarea
mea, a fost un scop mai mare pe care poate o să-l înţeleg pe deplin doar în
ziua în care toate lucrurile vor fi cunoscute… Până atunci, nu pot decât să-I
mulţumesc Domnului în fiecare zi de absolut fiecare lucru care se întâmplă în
viaţa mea. Pentru că, fără astea nu aş fi fost unde sunt azi… Cu încă un pas
făcut pentru a deveni mai mult şi mai mult ca El… Cu o şi mai mare dorinţă de
a-I semăna atât de mult încât pe stradă, oamenii să strige numele Lui în urma
mea… Pentru că pur şi simplu sunt nebună de dragoste pentru El… şi pentru că
pur şi simplu vreau ca în fiecare zi să fie mai Mândru de mine decât în
ziua precedentă…
marți, 21 septembrie 2010
Bucăţi de suflet...
Cuvintele cu care încerc să reproduc
ceea ce simt, se pierd undeva pe drumul dintre sursă şi destinaţie… sau se
transformă în cu totul altceva. Sunt copleşită. Mă gândesc la Tine, Cel mai Frumos dintre oameni,
Eroul meu. Mă gândesc la momentul acela în care erai pe cruce, cu braţele larg
deschise, spunându-mi: Uite, te iubesc atât de mult, încât mai bine mor decât
să trăiesc fără tine! Îmi amintesc că mi-ai spus şi că iubirea doare, dar că
merită sacrificiul. Mi-ai spus că nu piroanele, ci dragostea Te-a ţinut pe
cruce. Mi-ai spus că şi dacă aş fi fost singurul om de pe Pământ nu ai fi dat
înapoi de la înfăptuirea sacrificiului suprem. Pentru că am un loc special în
inima Ta, şi sunt fără posibilitate de înlocuire…
Atât de puţini sunt cei care-s
capabili să Îţi înţeleagă dragostea, să devină cu adevărat conştienţi de
sacrificiul pe care Tu L-ai făcut. Ştiu, să înţelegem pe deplin aşa ceva e
peste puterile noastre. Dar totuşi, unde este măcar dorinţa de-a înţelege? Unde
e dorinţa aia arzătoare de a-Ţi semăna în fiecare zi mai mult? Când o să
înţelegem că iubirea e răspunsul? Când o să învăţăm să ne asumăm cuvintele,
faptele? Când o să începem să practicăm ceea ce aplaudăm? Când o să renunţăm la
comoditate şi-o să începem să acţionăm în lumea asta care are atâta nevoie de
exemple bune? Unde sunt glasurile celor care trebuie să strige în pustie? Mi-e
dor de Tine. Mă doare…
Eu am făcut o alegere în dreptul meu:
Oricât m-ar costa, vreau să fac voia Ta! Te vreau pe Tine! Eşti absolut tot
ce-mi doresc acum. Oamenii m-au dezamăgit şi o să continue să o facă, ştiu
asta. Dar Tu, Tu eşti Altfel… Tu-mi eşti Tot! Ştiu, şi simt că sunt atât de
preţioasă pentru Tine, încât Te doare. Şi pe mine mă doare, pentru că ştiu că
nu merit. Şi cu toate astea, Tu mi-ai dat şi continui să-mi dai tot ce ai mai
bun! Ştiu cum e să iubeşti până la durerea aia insuportabilă. Ştiu că ceea ce
simţi Tu pentru mine e de-un infinit de ori mai intens decât ceea ce voi putea
eu simţi vreodată. Dar ştiu că mă înţelegi atât de bine, încât mă sperie şi în
acelaşi timp mă linişteşte gândul ăsta. Eşti tot ce mi-a mai rămas. Îţi aparţin
în întregime! Nimeni şi nimic nu mă va îndepărta de Dragostea Ta, pentru că acum trăiesc prin ea! Ştiind acum
că iubirea doare, înţeleg că durerea
mea e cu un scop. Dacă ar fi să aleg
un verb care mă defineşte, cu siguranţă aş alege verbul „a iubi”. Sunt
conştientă că dacă ai pus ceva din Tine, din abundenţă în mine, asta-i iubirea.
Pentru Tine şi pentru semenii mei. Aşa că, atâta timp cât mai am de trăit pe
acest Pământ, nu voi renunţa. Voi lupta crezând. Voi lupta iubind. Aleg să
iubesc până la epuizare şi încă puţin. Aleg să trăiesc la înălţimea
standardelor la care am fost chemată. Mă dăruiesc Ţie aşa cum Tu mi Te-ai
dăruit mie, pentru că viaţa mea este absorbită de Tine. Aleg să iubesc aşa cum
Tu mă iubeşti pe mine, din pricina Ta, şi cu puterea pe care Tu mi-o vei da. Nu
voi mai aştepta, nu voi mai căuta să primesc ceva în schimb. Voi iubi pur şi
simplu. Tu ai riscat totul pentru mine, eu voi risca pentru cei pe care îmi
spui să-i iubesc ca pe mine însămi. Şi nu doar pentru că e o poruncă, ci pentru
că aşa simt. Ajută-mă să mă văd pe mine şi să-i văd pe ei prin ochii Tăi.
Ajută-mă să le prezint un tablou convingător cu privire la cât de frumoasă este
viaţa când este trăită după legile Împărăţiei Tale.
Şi sunt încredinţată că Tu vei fi cu
mine mereu, mă vei ajuta, Te vei bucura de mine cu mare bucurie, vei tăcea în
dragostea Ta, şi nu vei mai putea de veselie pentru mine…
luni, 20 septembrie 2010
Nelinişte...
Ai aflat între timp răspunsul... Aşa că vine reala întrebare: "O să ai, de fiecare dată, curajul să spui nu ceea ce e bine, nu ceea ce trebuie... ci ceea ce simţi cu adevărat?" Indiferent de consecinţe...
duminică, 19 septembrie 2010
Absenţă...
miercuri, 15 septembrie 2010
Despre mine... prin ochii lor.
Cel a Cărui operă de artă sunt, crede despre mine: “De
aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru
că eşti preţuită şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa
ta.”… “Eşti o făptură minunată”… “Vei fi a Mea, îmi vei fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu.”[parafrazare]…Şi atât de multe alte lucruri
extraordinare pe care mi le-a scris în Cea Mai Frumoasă Scrisoare
de Dragoste… [You Are My Everything.]
Ei doi cred despre mine că: Ar fi cazul să accepţi o dată pentru totdeauna că
eşti prea extraordinară pentru a te mai compara cu cineva… El a pus valoare în
tine! Acceptă asta şi comportă-te ca atare! [Mulţumesc pentru voi. Pentru mine sunteţi perfecţi.]
Ei trei cred că: Eşti un exemplu pentru noi şi te iubim, chiar dacă
de cele mai multe ori nu ştim să-ţi arătăm asta… Dar bine că tu ştii să
priveşti dincolo de aparenţe…[Mulţumesc pentru voi. Vă iubesc.]
El, care mi-a demonstrat că cele mai (aparent) imposibile
vise devin realitate (dacă asta-ţi doreşti cu adevărat), care mi-a arătat că
mai există şi altfel de oameni pe lumea asta, şi care are un loc
extraordinar de special în sufletul meu, crede că: Nu ştiu în ce categorie să te pun,
cred ca în cea cu oameni speciali din viaţa mea [nici nu ştii... >:D< :X] te admir pentru tot ce ai
făcut [ştim noi şi numai noi ;)]; eşti ciudată; nu, nebună nu-i corect spus, să
spunem că eşti puşcată… [Mulţumesc pentru tine. Eşti o adevărată binecuvântare pentru mine. Eşti extraordinar de special, crede-mă.]
El, care m-a surprins de atâtea ori în cel mai fain mod
posibil, care cred că a depăşit recordul în a mă face să mă simt specială [adică mai specială decât mă simt eu de obicei], şi
care mi-i atât de drag, mi-a spus: Eşti o fată extraordinară şi meriţi să fii fericită,
eşti tare Manu [vorba lui...], eşti ciudată, eşti o fată frumoasă, pocăită, [:"> >:D< :X :*], inegalabilă, inconfundabilă, magnifică [aşa, ca să nu uităm de vremurile bune. ştim noi.], eşti o fată jos pălăria [ştii vorba aia] !! Eşti o binecuvântare, îi mulţumesc lui Isus pt. tine, pt. încurajări, pt. prietenia ta, pt. sinceritatea şi bunătatea ta!! [ Mulţumesc pentru tine. Mulţumesc pentru tot. Ba da, eşti foarte special, crede-mă. Ştii că întotdeauna am dreptate.]
Ei/ele, dragii/dragele mei/mele mi-au spus: Eşti puternică, eşti o
binecuvântare, eşti frumoasă, străluceşti, eşti o învingătoare, eşti dusă, eşti
interesantă, eşti specială, eşti o tocilară [whaaat? :-w], tu realizezi cât
potenţial zace în tine?, sunshine, eşti o minune
de fată, eşti o persoană superbă, eşti o prinţesă care străluceşte, toată câtă eşti,
eşti stil!... atât de multe văd în tine (lucruri frumoase), şi un aşa potenţial, şi cum Domnul vrea să se folosească de tine... atât de mult mă bucur că te
cunosc… Eşti imposibilă, eşti un răspuns la întrebarile mele. Eşti beteagă. [Mulţumesc pentru voi. Mulţumesc din suflet.]
Să nu aveţi impresia că acum mă cunoaşteţi, pentru că nu-i aşa. Aici nu-i decât o mică parte din ceea ce sunt [sau nu]. Mi se pare normal ca
pentru început să spun câte ceva despre mine… Şi am zis că ăsta e un mod fain de-a o face. Să-mi
amintesc ce mi-au spus [sau m-au lăsat să-mi dau singură seama] într-un anumit
moment cei mai importanţi oameni din viaţa mea. Îi iubesc pe oamenii ăştia mai
mult decât o să pot să exprim vreodată în cuvinte sau să transpun în fapte… Dar cred că cine vrea să înţeleagă, înţelege: VĂ IUBESC, PREŢIOŞII MEI!!! Şi ştiu că mulţi dintre ei înţeleg... iar cei care nu... trebuie doar să deschidă ochii... :)
De ce blog? Nu mă întrebaţi. Nu îmi place să dau explicaţii... O să aflăm pe parcurs, împreună...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)