Ca o fată ce sunt... am citit de multe ori Cântarea Cântărilor. Dar aseară, în timp ce citeam versetul: “Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri.” (Cântarea Cântărilor 2: 3) imediat mi- a venit în minte versetul: “Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” (Matei 7: 16) şi de aici am început să construiesc ceea ce urmează să citeşti...
De ce bărbat- pom? Pentru că pomii, spre deosebire de copaci... au roade! Şi da, vreau să îl cunosc după roade! Nu vreau un băiat- copac, care să se diferenţieze de ceilalţi băieţi- copaci prin frunzele lui care au altă formă, sau sunt nişte ace de care nu va scăpa niciodată. Vreau un bărbat- pom, plin de roade! Şi pentru mine e liniştitor să ştiu că va fi atât de evident încât voi putea spune că e un măr sau păr sau cais sau ce pom o să fie, pentru că îi voi vedea roadele! Nu îmi voi face griji că frunzele lui vor semăna cu ale altui copac, pentru că nu mă vor interesa frunzele. Mă voi concentra pe roade.
Şi ce e foarte important... Ştiu că „pomul” meu are un Creator, care l- a făcut să crească aşa cum a crescut şi să dea roadele pe care le dă... aşa că nu o să fie datoria mea să îi spun cum să crească, când să se oprească, ce roade să dea. Creatorul lui ştie care sunt roadele potrivite mediului în care l- a făcut să crească. Eu nu mai trebuie să adaug nimic, nici să iau ceva. Pentru mine, o să fie cel mai extraordinar „pom”, pentru că va fi al meu! Nu o să mai am ochi pentru alţii, la fel cum va trebui să înţeleg că, deşi voi avea prioritate în a mă bucura de roadele lui, sunt şi alţii care au nevoie de el. Iar eu o să fiu un ajutor potrivit pentru el, nu un culegător zgârcit. O să fiu chibzuită. O să fiu un sprijin, atunci când povara roadelor va fi prea mare. O să mă bucur alături de el atunci când se va dovedi că şi- a folosit în mod eficient roadele. O să am grijă de el, şi atât cât va ţine de mine o să îi ofer condiţiile necesare dezvoltării.
„...dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”
„E o artă să ştii să consumi un bărbat...” (Iacob Coman)
