În cer nu vor mai fi lucruri de unică folosinţă!

Indiferenţa e de unică folosinţă. Pentru că în cer nu va mai exista. Pentru că acolo vom fi în prezenţa permanentă a Dragostei. Cuvintele fără rost menite să rănească sunt de unică folosinţă. Pentru că în cer vom folosi cele mai frumoase cuvinte, unele pe care nici nu le cunoaştem acum. Minciunile sunt de unică folosinţă. Pentru că în cer vom spune doar Adevărul, în Dragoste. Lacrimile sunt de unică folosinţă. Pentru că în cer feţele ne vor străluci de zâmbete reale. Gelozia nefondată e de unică folosinţă. Pentru că în prezenţa Dragostei, încrederea va fi totală. Distanţa e de unică folosinţă. Pentru că în cer vom fi mai aproape ca niciodată unul de celălalt. Dezamăgirea e de unică folosinţă. Pentru că în cer aşteptările ne vor fi întrecute. Boala e de unică folosinţă. Pentru că în cer vom fi cu Vindecătorul. Prieteniile în care unul doar dă şi celălalt doar primeşte sunt de unică folosinţă. Pentru că în cer vom fi cu Prietenul nostru Adevărat. Respingerea e de unică folosinţă. Pentru că în cer vom putea să stăm la pieptul Lui, în îmbrăţişarea cea mai strânsă şi reală. Empatia de Crăciun şi de Paşte e de unică folosinţă. Pentru că în cer vom simţi unul cu celălalt cum nu am mai făcut-o niciodată. Frumuseţea după standardele societăţii e de unică folosinţă. Pentru că în cer Frumuseţea va străluci în noi. Singurătatea e de unică folosinţă. Pentru că în cer vom fi cu Iubitul nostru, o veşnicie. Ipocrizia e de unică folosinţă. Pentru că în cer autenticitatea va fi la ea acasă.

Mai sunt multe lucruri de unică folosinţă pe pământul ăsta, dar aţi prins voi ideea, nu le mai înşir eu. Totuşi, vreau să mai adaug ceva. E alegerea noastră dacă folosim aceste chestii de unică folosinţă sau ne străduim să aducem cerul pe pământ, acolo unde suntem. Ştim cu toţii că, în general, chestiile de unică folosinţă intră în scenă doar atunci când nu avem chef să spălăm, să strângem, să avem grijă, să punem la loc lucrurile noastre de colecţie, pe care le ţinem doar pentru ocazii speciale. Dar de ce nu facem din fiecare zi o ocazie specială? Nu spunem toţi că viaţa e cel mai de preţ dar? De ce nu ne bucurăm de el ca atare? De ce o umplem de lucruri de unică folosinţă când putem să venim fiecare cu colecţia noastră unică, personală şi astfel să ne îmbogăţim unul pe celălalt. Da, asta va presupune să ieşim din zona de confort, să devenim vulnerabili, să expunem ce avem mai de preţ cu riscul de a ne fi sfărâmat în mii de bucăţi. Dar merită. Pentru că susţinem că ştim că avem pe Cineva care poate să facă şi din bucăţile alea o operă de artă. Atunci de ce ne comportăm ca şi când tot timpul am avea ceva de pierdut?

Aş avea şi o rugăminte pentru cei care, în ciuda lucrurilor de colecţie pe care le deţin, cotinuă să le folosească pe cele de unică folosinţă: după ce aţi terminat cu ele, încercaţi să nu le aruncaţi în locuri în care să-i rănească pe alţii. Habar nu aveţi (sau chiar nu vă pasă) de dezastrele pe care le pot produce. Habar nu aveţi (sau chiar nu vă pasă) câţi se luptă să înainteze printre gunoaiele voastre, spre locul unde acestea nu vor mai exista.

Ba două: aveţi grijă să nu rămâneţi voi îngropaţi în ele. Ştiu că lucrurile de colecţie sunt mai fragile şi necesită un efort mai mare din partea noastră atunci când le folosim, dar merită! Pentru că ne ajută să ajungem pe Tărâmul lucrurilor cu adevărat valoroase!