Sunt egoistă!

Da, există o situaţie în care pot să fiu acuzată de "egoism"... Atunci când iubesc pe cineva dincolo de toate, mi- ar plăcea ca toate lucrurile rele, de neînţeles... să mi se întâmple mie... să suport eu toate durerile...

Oameni dragi.

Puteţi să mi-i luaţi. Puteţi să mă faceţi să nu mai vorbesc cu ei. Puteţi să mă faceţi să nu-i mai văd. Puteţi să mă faceţi să nu mai visez alături de ei. Puteţi să le spuneţi ce vreţi despre mine, cu speranţa că-i veţi îndepărta. Puteţi să vă minţiţi că relaţia mea cu ei nu e specială. Puteţi să vă liniştiţi conştiinţa că nu greşiţi îndepărtându-i de mine. Puteţi să încercaţi să mă înlocuiţi. Puteţi să luaţi de lângă ei tot ce le aminteşte de mine. Puteţi să-i minţiţi că nu plâng în fiecare noapte de dorul lor. Puteţi să le spuneţi că absenţa lor nu mă doare, că nu mă sfâşie în bucăţi. Puteţi să-i asiguraţi că o să uităm unul de celălalt. Puteţi chiar să încercaţi să grăbiţi procesul ăsta. Puteţi să le arătaţi locuri noi, ca să le uite pe cele în care doar cu mine au fost. Puteţi să inventaţi reţete de prăjituri, ca să-i faceţi să le uite gustul celor de la mine. Puteţi să le dedicaţi melodii, ca să le uite pe cele pe care le ascultam împreună. Puteţi să le scrieţi, ca să uite cuvintele mele. Puteţi să-i ajutaţi, ca să uite tot ce am făcut eu pentru ei. Puteţi să-i aşteptaţi cu jumate de oră mai repede în gară, doar ca să uite că eu îi aşteptam cu o oră mai devreme. Puteţi să încercaţi să le înlocuiţi amintirile cu mine cu altceva. Puteţi să le faceţi cadouri scumpe, ca să le uite pe cele de la mine, cărora le dădeam valoare prin dragostea pe care o puneam în ele. Puteţi să le cântaţi, ca să uite cum se împrăştiau de râs când le cântam eu. Puteţi să nu mă mai lăsaţi să râd cu ei până ne doare stomacul şi ne curg lacrimile. Puteţi să încercaţi să ne luaţi lucrurile doar de noi ştiute. Puteţi să le spuneţi că e mai bine aşa (pentru cine?) Puteţi să vă îmbrăcaţi în aşa fel încât să-i faceţi să uite de stilul meu ciudat, de care făceau mişto de câte ori aveau curaj. Puteţi să fiţi alături de ei, ca să uite că eu eram prima la care apelau atunci când aveau nevoie. Şi eram tot timpul acolo. Puteţi să vă urcaţi într-un tren şi să mergeţi să petreceţi o zi cu ei, ca să-i faceţi să uite că eu mergeam aproape 9 ore cu un împuţit de tren personal doar ca să stau câteva ore cu ei. Puteţi să le spuneţi în fiecare zi că-i iubiţi, doar ca să uite că eu le arătam asta prin fapte. Puteţi să le spuneţi că vor mai găsi alţi prieteni ca mine, doar ca să-i faceţi să uite că mi-au spus că nu vor mai găsi pe nimeni ca mine, niciodată, că le-ar plăcea ca toţi să fie ca mine, pentru ca lumea să fie mai bună. Puteţi să gătiţi împreună cu ei, doar ca să uite ce distracţie era când găteam noi împreună...

Puteţi să încercaţi toate astea şi multe altele... pentru că vor fi încercări zadarnice. Din inima mea nu-i puteţi scoate, iar dacă sunt acolo o să am grijă să nu uite asta. Şi ştiu că nu pot rămâne indiferenţi la iubirea mea. Şi la cum îi cunosc, nici pe mine nu mă veţi scoate din inima lor. E prea mult ca să poată fi uitat. Ne leagă prea multe, ca să nu-şi amintească de mine. Ştiu doar că într-o zi o să vă pară rău că nu aţi avut încredere, că aţi acţionat fără să cunoaşteţi situaţia. În ziua în care toate lucrurile vor fi cunoscute veţi înţelege ce şi cum ne-a legat şi câte am suportat din cauza unora care „strecurau ţânţarul si înghiţeau cămila”... dar am mers înainte şi prietenia noastră a devenit puternică. Iar aşa ceva nu se uită, nici nu se înlocuieşte. Niciodată!

[sursa foto: weheartit]