Şi a fost şi 2010… Şi a fost un an în care am crescut, am iubit
dincolo de limite, am învăţat, am fost fericită, am fost tristă, am râs,
am plâns, am visat, am renunţat la vise, am dăruit, am primit, am
citit, am scris, am cântat (cei care ştiţi cum cânt, abţineţi-vă), am
cunoscut oameni, am ascultat, am descoperit, am trecut mai departe, am
investit, am fost dezamăgită (şi poate am dezamăgit), m-am schimbat, am
aflat multe despre mine, ca om, ca fiică de Rege, ca fiică a celor mai
minunaţi, extraordinari, perfecţi părinţi, ca soră a celor mai tari
surori şi frate, ca nepoată, ca verişoară, ca prietenă, ca şi colegă, ca
studentă, ca simplă trecătoare pe stradă, ca visătoare, ca îndrăgostită
(:-j), ca personalitate unică şi extraordinară, ca supravieţuitoare, ca
învingătoare, ca binecuvântare…
Şi sunt mulţumitoare…
Pentru
că am fost nebună de dragoste pentru Isus. Şi aşa o să rămân !!
<3<3<3 Pentru că mi-am simţit de atâtea ori inima cum stătea să
explodeze. Pentru că am învăţat mai mult ca niciodată să ofer dragoste
necondiţionată. Pentru că am învăţat să-mi las inima să cânte, chiar şi
atunci când mă doare tare. Pentru că am învăţat mai mult ca niciodată să
mă exprim prin lacrimi şi tăcere, când nu găsesc sensul cuvintelor.
Pentru că am realizat că mai există oameni cărora le pasă. Pentru că am
aflat că, fără să ştiu, îi încurajez pe unii oameni. Pentru că iubesc
biserica în care m-a pus Domnul. Şi pentru că visez măreţ în dreptul ei.
Pentru că ăsta e anul în care am realizat cel mai mult cât de specială
îs. Pentru că am hotărât să devin mai vulnerabilă, să las oamenii să mă
cunoască aşa cum îs eu cu adevărat. (Un pas în direcţia asta e şi faptul
că fac publice gândurile astea. Chestie la care acum ceva timp îmi era
ruşine şi să mă gândesc. :D :”>). Pentru că încă mai lupt împotriva
timidităţii, şi, zic eu, am făcut progrese… încet, dar sigur.
Şi
am avut parte de evenimente importante, de momente extraordinare,
amintiri care-mi vor rămâne în suflet pentru totdeauna… Pentru că în
aprilie au fost doi ani de când am auzit alea 2 cuvinte (nu, nu alea la
care vă gândiţi voi), ci: AI CANCER !!, dar apoi, în octombrie au fost
doi ani de când am terminat tratamentul cu citostatice, pentru că eram
vindecată. Pentru că Dumnezeul meu nu umblă cu jumătăţi de măsură! Deci
da, în primul rând pentru asta îi sunt mulţumitoare Domnului: că m-a
trecut pe aici, cu un scop pe care îl înţeleg tot mai mult, ştiind
totuşi că nu-l voi înţelege acum, aici, pe deplin. Mulţumesc, Doamne !!
Apoi,
în 22 august, a fost una din cele mai faine şi fericite zile din viaţa
mea, pentru că i-am spus DA, PÂNĂ LA MOARTE, ŞI DINCOLO DE EA,
SALVATORULUI MEU !!, în faţa oamenilor, pentru că în inima mea îi
spusesem de mult timp (m-a încurajat mult ce mi-a zis un prieten drag,
că nu se observa deloc că nu eram botezată. :D Ştiu, nu era meritul meu.
Am fost şi voi fi o favorită a cerului. Nu ştiu de ce…).
Şi sunt mulţumitoare…
Pentru
că am început anul doi de facultă, cu gândul clar de a nu mă lăsa
influenţată de distrugătorii de vise, care nu s-au lăsat mult aşteptaţi.
Pentru că sunt cu un pas mai aproape de visul meu în direcţia asta !!
Pentru că am realizat, încă o dată, că am o familie perfectă !!
Pentru
că m-am întâlnit, în sfârşit, cu Lumi !! [Mulţumesc pentru unele din
cele mai sincere hug-uri pe care le-am primit vreodată, Lumi !!! Şi
mulţumesc din suflet pentru fiecare dată când, poate fără să-ţi dai
seama, m-ai făcut să mă simt specială !!!] Eşti atât de specială pentru
mine !! >:D< <3
Pentru că m-am întâlnit pentru prima
dată, cu Ramo şi Sergiu, care îs atât de preţioşi pentru sufletul meu…
Şi am avut un timp aşa de fain cu ei, în mai multe împrejurări.
[Vâlcele, Alba, Căstău, cu amândoi, şi la Arad şi în tabăra Cristos
pentru România, cu Ramo.] Pentru că i-am cunoscut pe Laurenţiu, Amalia,
Marcu şi Ramona, la Vâlcele. Şi am avut un timp aşa de fain împreună. Vă
mulţumesc că mi-aţi suportat timiditatea, şi că v-aţi purtat aşa de
fain cu mine… Dacă voi nu mă înţelegeţi, atunci cine ? :) Sunteţi
speciali pentru mine !! >:D<
Pentru că am început să merg,
în sfârşit, la Florin la celulă… :”> J) Shame on me, că mi-o luat
atâta !! :D Mulţumesc pentru perseverenţa ta, Florin !! Şi pentru că
i-am cunoscut pe toţi care îs cu noi în grupă… şi îs numa’ oameni faini
!! :)
Pentru că l-am cunoscut pe Alex, şi am petrecut o zi foarte
faină cu el şi cu Ramo în Timişoara !! [Vă mulţumesc din suflet că aţi
făcut asta pentru mine !!! >:D< <3 Şi îmi pare extrem de rău că
n-am ştiut să profit la maxim de timpul petrecut cu voi… Dar să stiţi,
sunteţi extrem de speciali pentru sufletul meu !!! De fapt, cred ca
ştiţi… >:D<].
Pentru că m-am întâlnit pentru prima dată cu
Alin, şi am petrecut un timp super- fain împreună [asta la Arad.] !!
Pentru că ziua de 1 decembrie o fost prea faină ca să mai încerc să
explic [la Alba, de data asta.]… [Mulţumesc. Mulţumesc. Mulţumesc pentru
tine. >:D< <3].
Pentru că o venit şi Tania la facultă la
Alba. Şi acum e super- distracţie în camera 12. :)) Dar şi super-
nervi, câteodată… doar îs sora mai mare… :))
Pentru că am cunoscut-o pe Ioana.
Pentru că l-am cunoscut pe Iosif.
Pentru că l-am cunoscut pe Sergiu. Şi mă distrez de numa’ cu el, dar nu numai… Îi tare !!
Şi
ceva pentru cei care vă făceaţi griji că am renunţat la doza de
nebunie… Neee !! Anul ăsta, prin iulie, când am fost la Arad, era să
pierd trenul, din cauză că m-am hotărât, aşa, pe moment, să-mi pun
cercei… :)) Aşa, că am vrut să-mi îndeplinesc o dorinţă pe care o aveam
de când eram mică… Pe această cale vreau să mulţumesc dozei mele de
nebunie care a preluat conducerea în această acţiune dar şi lu’ Ramo
(ştiu că se zice Ramonei, dar nu-mi place, prea impersonal sună) pentru
că m-o susţinut mai mult decât trebuia… >:D< :)) Le mulţumesc şi
alor mei că nu m-au trimis înapoi la Arad… :)) =))
Pentru că m-am ales cu două “porecle”: Marta şi Mena Sirena. :))
Şi au fost şi multe lacrimi… şi a fost şi durere… dar astea sunt între mine şi Tati.
Şi
mai sunt multe, multe chestii care mi s-au întâmplat şi nu le pot scrie
aici… dar pentru care îs atât de recunoscătoare !! Şi sunt convinsă că
şi evenimente mai sunt… pe unele nu am vrut să le scriu, de altele poate
nu-mi amintesc acum (asta nu înseamnă că nu îs importante, are grijă
sufletul meu de ele…). Le-am scris pe cele care înseamnă mult pentru
mine şi care cred că mi-au rămas mai bine întipărite în memorie (şi mai
ales în suflet) din anumite motive. Şi pentru că, eu cred că vor avea
parte de o continuare în 2011 şi nu numai… Pentru că unul din lucrurile
importante pe care le-am învăţat anul ăsta, e acela că nu există
coincidenţe !! Doar un Plan Perfect pentru viaţa mea…
VĂ IUBESC. punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu