"Tu ce mă faci să cânt şi să visez acuma, Eu văd că eşti departe, şi poate n-ai să vii... Şi cine eşti, eu nu ştiu, cum cine sunt, nu ştii; Dar simt că eşti frumoasă, că ochi albaştri ai, Că porţi ceva în tine din rozele de Mai, Tu, care eşti departe — şi poate n-ai să vii... ... Şi cine ştie? Poate e visul meu de vină, Căci el îţi dete viaţă, şi doar în el trăieşti, Tu, care azi nu eşti — Şi poate niciodată aievea n-ai să fii... Dar eu visez — şi visul aripile-şi întinde, Dar eu visez — şi visul din nou mai mult s-aprinde, — Chiar dacă vei rămâne un dor neîmplinit, Tu, care nu eşti astăzi, şi poate n-ai să fii Ori eşti, — dar prea departe, şi pururi n-ai să vii."
"What happens to a man when he spills his heart on a page and he watches words flow away, then his feelings lie on the page alone, there waiting for someone who cares to read them, to open their eyes to see them, to see if they can make his thoughts their own... Letting you see through me now only consumes me... Forget your pain!"
miercuri, 10 august 2011
Celei aşteptate - Mihail Săulescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu