luni, 25 august 2014

"Iubire, du- mă departe..."

Da, e titlul unuia dintre cântecele sufletului meu... a luat poziția asta încă de când l-am auzit pentru prima dată. De atunci, l-am ascultat de sute de ori... dimineața, în drum spre locul de muncă; după-masa, la întoarcerea acasă; acasă- la maxim, când am treabă sau în surdină când stau în pat și citesc... iar când nu pot să-l ascult, îl cântă inima mea. Nu știu dacă a trecut o zi, de când l-am auzit prima dată, în care să nu îmi vină în minte cel puțin un vers din el- dacă nu tot. De ce iubesc cântecul ăsta? Pentru că l-am auzit pentru prima dată fix în momentul din viața mea în care aveam cea mai mare nevoie să îl aud... și am făcut din el una din rugăciunile sufletului meu.
Pentru că e despre motorul vieții mele- Iubirea! Pentru că mă face să visez la locul în care pot să ajung doar iubind. Pentru că mă face să realizez că nu există sacrificiu prea mare atunci când iubești cu adevărat. Pentru că trăiesc din, prin și pentru Iubire. Pentru că doar prin Iubire pot să merg înainte și doar în brațele Iubirii pot să găsesc liniștea deplină de care am atâta nevoie. Pentru că Iubirea e cea care mă ascunde în El, doar ca apoi strălucirea Lui să se reflecte în ființa mea și să-i facă pe cei de lângă mine să mă privească uimiți. Pentru că doar prin Iubire am putut să-mi depășesc limite despre care credeam la un moment dat că mă vor opri toată viața în loc. Pentru că Iubirea îmi îmbogățește viața, pentru ca- la rândul meu- să îmbogățesc viețile celor de lângă mine. Pentru că nu-mi pot imagina viața fără Iubire. Pentru că ea, Iubirea, e vântul ce adie sub aripile mele atunci când am nevoie să mă înalț deasupra a tot ce mă doare. Pentru că doar prin Iubire pot să văd clar ceea ce e invizibil pentru ochi. Pentru că ea face din mine un om mai bun. Pentru că ea mă leagă de oamenii sufletului meu cu legături pe care nimeni și nimic nu le va putea rupe. Pentru că ea, Iubirea, poate să facă din cel mai timid zâmbet.. cea mai frumoasă poveste de viață. Pentru că ea m-a făcut să realizez că în viața de zi cu zi, cea mai înaltă poziție pe care pot să fiu e cea de pe locul 3- după Dumnezeu- pe 1 și cei de lângă mine- pe 2. Pentru că doar ea, Iubirea, m-a făcut să nu-mi pierd mințile în momentul în care a trebuit să-i dau drumul minunii mele... și de atunci încoace, mă poartă pe brațe în fiecare zi. Pentru că tot ea e cea care îmi poate da pacea și îmi șterge cu adevărat lacrimile atunci când dorul și durerea mă frâng. Pentru că doar Iubirea îmi mai poate pune un zâmbet real pe chip. Pentru că ea a aprins iar visul vieții mele în inima mea, și prin ea știu că îl voi vedea împlinit chiar dacă asta îmi va lua toată viața. Și mai știu că într-o zi, eu voi deveni atât de mică încât tot ce vei vedea când te vei uita la mine, va fi Iubire. Pentru că ea, atunci când se reflectă în viața mea, mă face să fiu altfel. Pentru că ea, Iubirea, mă face să văd lucrurile importante, acelea care se văd doar cu ochii închiși și cu inima larg deschisă. Pentru că eu funcționez pe baza ei și nu pot și nu vreau altfel. Pentru că, până și durerea pentru/ din cauza Iubirii merită. Pentru că într-o zi, acea glorioasă zi, o voi privi în față și totul va căpăta sens.
Și acestea sunt doar câteva din lucrurile la care mă face să mă gândesc cântecul ăsta minunat..