vineri, 9 ianuarie 2015

Anul 2013 este anul meu preferat!

Oricât de paradoxal sună asta pentru voi, cei care-mi cunoașteți cât de cât povestea, pot să declar anul 2013 anul preferat din viața mea. Pentru că am fost cea mai bună variantă a mea. Pentru că mi-am dovedit că sunt capabilă de iubirea aia până la lepădarea de sine. Pentru că mi-am demonstrat că, punând pe altcineva mai presus de mine, nu pot decât să devin mai bună. Nu pot decât să-mi schimb complet viața. Și să schimb și alte vieți. Pentru că mi-am depășit limitele. Și am fost mai conștientă ca oricând de prezența Lui la fiecare pas. Pentru că, deși am ajuns la finalul anului epuizată din toate punctele de vedere, nu aș da pentru nimic în lume toate experiențele prin care am trecut, tot ce am făcut, tot ce am învățat, alături de minunea mea și de oamenii care au ales să fie alături de mine. Pentru că am avut impact în niște vieți. Pentru că oricât de insuportabil de greu a fost, îmi aveam minunea cu mine.
Pentru că, de atunci încolo, toți cei care se știu iubiți de mine pot avea încredere că se pot baza pe mine în cele mai negre momente. Pentru că, la diferite niveluri, aș fi în stare să fac multe din lucrurile pe care le-am făcut pentru Tania, pentru oricare dintre cei pe care-i iubesc. (Aș fi ipocrită să susțin că aș face TOT ce am făcut pentru ea pentru TOȚI oamenii din viața mea.) Dar știu că pot să merg tare departe alături de un om pe care-l iubesc. Pe demonstrate. Și mai știu că un lucru pe care-l susțin despre mine- și anume faptul că sunt o excepție de cele mai multe ori- e adevărat. De ce? Pentru că în decursul anului cu pricina mi-au spus/scris o grămadă de oameni că ei n-ar fi capabili să facă ceea ce făceam eu. Și că nici nu mai cunosc pe altcineva care să o facă. Evident că mi-am spus atunci că exagerează, că mă încurajează și ei cum pot. Dar cu trecerea timpului am realizat că vorbeau serios. Asta nu mă face să mă simt specială, ci foarte tristă. În situația asta chiar mi-ar plăcea să fac parte dintre cei mai mulți.
Au fost oameni care, chiar dacă mă cunoșteau cât-de-cât, au fost uimiți de unele din alegerile mele de anul acela... mi-am pus pe pauză studiile, am refuzat 3 oferte de muncă (dintre care 2 în străinătate) într-o perioadă în care unii erau disperați să găsească ceva, am uitat că trebuie să mănânc, să mă odihnesc, să am grijă de mine și poate am dat cu piciorul șansei de a fi cu un om- minune.. și multe altele. Totuși, singurul lucru pe care l-aș schimba dacă aș putea să dau timpul înapoi, ar fi că aș sta și mai mult cu Tania și aș face și mai multe pentru ea.. Pentru că toate cele la care am renunțat de dragul ei, mi se vor da de acum încolo (unele le-am primit deja) în moduri care le va face și mai extraordinare și neprețuite.. dar pe EA nu o voi mai avea decât de partea cealaltă a Cerului. Iar faptul că o am pe ea acolo nu mă face decât să-mi doresc să mă consum în continuare doar pentru ceea ce știu că voi putea lua cu mine, cand va veni și rândul meu să plec.. iar aceștia sunt oamenii din viața mea.
Anul 2014 a fost cel mai urât an din viața mea. Pentru că a trebuit să accept să trăiesc cu absența fizică a ființei ce o iubesc atât de mult. Pentru că am învățat fiecare piatră și groapă de pe drumul până la cimitir. Pentru că a trebuit să fiu puternică când nu m-am simțit deloc așa. Pentru că am primit vești greu de acceptat despre oameni pe care-i iubesc. Pentru că m-am simțit inutilă, după ritmul în care mă obișnuisem să trăiesc anul precedent. Pentru toate lecțiile dureroase pe care am continuat să le primesc. Pentru toate bla-bla-urile pe care a trebuit să le ascult/citesc. Pentru toți ipocriții cărora a trebuit să le zâmbesc. Pentru faptul că mulți oameni de lângă mine n-au vrut să înțeleagă că după toate prin câte am trecut nu mai pot să fiu la fel, că nu pot ”să trec peste” după câteva luni sau câțiva ani. E ceva cu care voi trăi toată viața. Și e strict alegerea mea ce fac cu experiența asta, cum mă leg de ea, cum mă raportez la ea. Și e Unul singur care mă poate ”trage de mânecă” când greșesc. Pentru toți cei care insistă în compararea poveștii mele cu a altora. Pentru toate sfaturile tâmpite primite. Pentru toate tăcerile. Și pentru atât de multe altele...
Dar... știu că dacă am trecut prin acești doi ani, pot să trec peste orice va veni în viața mea. Împreună cu Isus, purtată pe brațe de El, copleșită de iubirea și atenția Lui.. deplin încredințată că toate lucrurile lucrează împreună spre binele meu, și că nimic nu mă poate despărți de dragostea Lui. Și asta e tot ce trebuie să știu ca să pot merge înainte, împlinind chemarea Lui pentru viața mea.  Pentru că am cerut ca anul 2015 să fie anul nostru, al meu și-al Lui. Să mă ducă mai aproape de El ca niciodată. Și știu că voi primi ce am cerut. Și mai știu că anul acesta va fi anul în care voi folosi lecțiile învățate în acești doi ani pentru a-i ajuta pe cei de lângă mine. Și mai știu că voi lupta ca niciodată până acum să fiu ce am fost creată să fiu. Pentru că Visul Lui pentru mine e unic și nu poate fi îndeplinit de nimeni altcineva.