Aș vrea să înțeleagă, odată pentru totdeauna, că nu scriu nimic din ceea ce scriu cu gândul de a fi înțeleasă. Ei n- au habar prin ce ar trebui să treacă, ca să înțeleagă. Nici nu îmi plâng de milă (deși poate ar fi mai simplu), așteptând să mă compătimească cineva. Singurul gând cu care scriu e acela că poate, poate există cineva care să găsească exact ceea ce are nevoie în cuvintele astea. Să nu înțeleagă ce am înțeles eu, să înțeleagă ce trebuie să înțeleagă el/ ea. Nu- s cuvinte de scriitor, ci sunt ale unui om care a înțeles că trebuie să devină vulnerabil pentru a- i putea ajuta cu adevărat pe ceilalți. Se poate folosi Dumnezeu și de niște cuvinte simple spuse dintr- o inimă sinceră și trecută prin multe...
De ce tot vorbesc despre tine? Tu ai văzut, iubito, că la fel fac și ei, dar au alte subiecte. Când apare un iubit/ o iubită în viața lor, doar despre asta vorbesc, se vede în pozele și în postările lor. Când devin părinți, copiii devin subiectul lor preferat. Ș.a.m.d. Ideea e că fiecare vorbește despre ceea ce contează pentru el/ ea într- o anumită perioadă din viață. Pe mine mă doare lipsa ta. Și nu o să fie doar o perioadă. E pe viață. Da, îmi vei lipsi până în clipa în care voi deschide și eu ochii de cealaltă parte de cer... Și da, am să mai vorbesc despre tine, încercând să le dau cuvintelor cu care o fac, o formă din care ceilalți să poată lua nădejde, încredere, curaj, iubire sinceră. Și cu el am să vorbesc despre tine, pentru că va înțelege cât ești (da, ești, nu ai fost) de importantă pentru mine, și nu se va sătura să îi povestesc despre tot ce am trăit amândouă. Și pentru copiii mei, mătușa Tania va fi cât se poate de reală, și stiu exact motivele pentru care te vor iubi. N- ai să lipsești nici o secundă din viața noastră, iubito. Sau poate o să ne întâlnim mai repede decât cred eu...
Tu ești cea mai frumoasă parte din mine, iubito... și aș vrea ca ei să vadă, dincolo de cât de slabă și bla- bla sunt acum, frumusețea aceea care a izvorât din durere, disperare, din lecții învățate pe holuri de spitale, din renunțare la visurile mele în favoarea celui pe care l- am avut împreună, din prietenia cu un om care mi- a demonstrat că nu am nevoie de cuvinte mari, ci de nenumărate fapte mici și îmbrățișări care să- mi spună că totul va fi bine, din zâmbetele timide și pline de speranță ale oamenilor cărora le spuneam povestea noastră, din "mulțumesc"- urile primite când cumpăram o sticlă de apă sau o pâine, închideam o perfuzie sau chemam o asistentă, din zâmbetele tale când totul era bine, din fiecare clipă în care stăteam lângă tine... Vreau să vadă frumusețea pe care ai adus- o tu în viața mea. Pentru că fizic nu prea semănăm noi, de- aia am să profit de orice alt mod prin care îi voi putea face să te vadă.
Te iubesc atât de mult, micuțo!
Fără nici o legătură. Sau poate... Nu încerc să te schimb. Nu pot și nici nu vreau. Pentru că pot să te iubesc. Și asta te face perfect.
