- Ce ai făcut săptămâna asta?
- Am încercat să mă golesc de lacrimi, ca să pot zâmbi duminică. Am repetat o mulțime de versiuni a ceea ce o să vreau să spun. Și tot nu am ajuns la cea finală. Am împrăștiat aproape toate cărțile din bibliotecă prin casă, ca să găsesc și să scriu citate motivaționale pentru cei care vor veni să audă povestea surorilor Trif. Vreau să le demonstrez că oricât de mult o iubesc pe Tania, și locul ei în inima mea e de neînlocuit, îi iubesc și pe ei, și îmi pasă, și vreau să ajungă și ei să simtă pacea asta care întrece orice pricepere. Vreau să înțeleagă că eu trebuie să fac ceva, și aș vrea să încep cu ei, cei pe care îi iubesc mai mult decât vreau uneori... Eu trebuie să fiu puternică. Vreau să vadă în viața mea ce poate să facă Dumnezeu cu un om care se abandonează complet voii Lui.
- Tu te consumi prea mult pentru ceilalți și asta îți va aduce multă suferință... nu vezi cum sunt oamenii? Nu le vezi indiferența, superficialitatea, egoismul?
- Ba da. Mă lovesc în fiecare zi de ele. Dar eu nu știu să fiu altfel... Ar trebui să știi. Am să vă anunț când sunt gata să devin o stană de piatră. Până atunci sunt gata să plătesc prețul.
- Dar mi-ai promis că o să ai grijă și de tine.
- Păi am, așa, printre rânduri. Având grijă de ceilalți, îmi umplu sufletul de bucurie. Și asta îmi ajunge. Plus că într-o zi va apărea cineva în viața mea, a cărui cea mai mare grijă va fi să aibă grijă de mine. Și nu vreau să se plictisească... :)
- Oare eu de ce te-am lăsat să mă lași?
- Pentru că nu m-ai luat în serios când ți-am spus că "bine nu poți vedea decât cu inima, că esențialul e invizibil pentru ochi." Pentru că nu ai vrut să accepți că poți să fii iubit într-un mod atât de diferit față de cel cu care erai obișnuit.. de cineva atât de diferită și de în lumea ei, dar pe care ar fi împărțit-o cu atâta drag cu tine.. Pentru că ți-am spus de la început că nu-mi permit să mă joc, că nu mă pot opri la jumătăți de măsură, când am atâtea de oferit. Cred că te-am speriat tare..
- Nu înțeleg de ce nu te vede și pe tine cineva?! Oare chiar suntem toți la fel în privința asta?
- Tu și întrebările tale.. Vrei să știi de ce? Pentru că îmi pun la profil pe facebook poze cu mine proptită de marginea unui sicriu, în loc să-mi pun de-alea, știi tu, în care nici eu să nu mai știu ce e photoshop și ce nu... Și e greu să privești dincolo de asta.. Și e nevoie de răbdare, fix acum, în secolul în care nu contează peste câte etape treci, important e să ajungi la ultima... Plus multe altele, pe care nu am timp să le înșir acum.
- Tu meriți ce-i mai bun! Mă uimești. Nu înțeleg cum pot să încapă atâtea lucruri frumoase într-un om..
- A câta oară îmi spui asta? Bănuiesc că așa o să fie.. Totul sau nimic. Iar în ce privește lucrurile frumoase, știi ce-mi spune un prieten? Că pe cele mai multe dintre ele încă le țin bine ascunse..