Am văzut astăzi video- ul de mai jos și mi- am amintit că fix asta am vrut și eu să fac pentru Tania... În Spania i- au spus că de la felul de chimioterapie pe care- l va face nu- i va cădea părul dar în România s- a schimbat povestea, i- au spus că o să- i cadă. În momentul în care am auzit asta, mi- am amintit de dimineața în care m- am trezit eu cu perna plină de păr și am realizat ce se întâmplă. Și mi- am zis că în momentul în care voi vedea că începe să îi cadă părul minunii mele, mă voi rade și eu în cap... I- am spus de planul meu singurului prieten cu care puteam să vorbesc despre tot ce mi se întâmpla în perioada aia, pentru că el urma să mă ajute. El a încercat să mă convingă să nu o fac pentru că, îmi spunea, a fost suficient că am trecut o dată prin asta... și în plus, deja făceam mai mult decât 100% din tot ce puteam pentru Tania. Nu m- a convins, doar mi- a dat de gândit. Într-o zi, când eram toți trei, a întrebat- o pe Tania (pe ocolite, evident) dacă ar ajuta- o să se radă cineva în cap în semn că e alături de ea. Ea a spus că nu, că sunt atâtea alte metode prin care să o ajute cei care ar vrea să o facă iar asta nu face parte din ele. Asta m- a convins, dar pe jumătate. Pentru că atunci când am văzut că începe să îi cadă părul, mi- am ras și eu jumătate din păr. De ce? Pentru că eu știam câteva lucruri pe care ei doi nu le știau, pentru că am și eu o doză de încăpățânare pe acolo pe undeva, dar mai ales pentru că știam în sufletul meu că e bine ce fac.
Până acum, nu a știut nimeni în afară de my amazing friend de motivația din spatele tunsorii mele... Taniei nu i- am spus pentru că știam că ea vedea și simțea tot ce făceam pentru ea și cum o făceam, și nu avea nevoie de confirmări. Știu că ea a știut de ce am făcut- o. Celorlalți nu le- am spus pentru că nu vedeam de ce ar trebui să știe cineva... și sincer, chiar am crezut că cei care mă cunosc cât de cât își vor da seama de ce am făcut- o. Dar nu...
Să nu credeți că am spus- o acum ca să arăt cât sunt eu de nu- știu- cum, să mai adaug un lucru la cele despre care voi credeți că au fost sacrificii din partea mea (chiar dacă eu nu le- am privit așa)... n- am făcut- o nici să dau cuiva explicații (prin ”cuiva” puteți să citiți ”celor care m- au judecat”). Am făcut- o pentru că acum consider că e un mod bun prin care să vă spun că, atunci când iubiți pe cineva din tot sufletul, să nu ratați nici o ocazie în care să îi demonstrați asta. Mai ales când acea persoană trece prin momente grele iar sufletul vostru vă spune exact ce puteți face ca să o ajutați. Ascultați- vă inima mai ales când e vorba de cei pe care îi iubiți.
Eu știu că anul trecut am făcut absolut tot ce am putut (și de foarte multe ori mi- am depășit limitele) pentru ca Tania să fie bine. Dar sunt câteva lucruri de care îmi pare rău că le- am făcut și altele de care îmi pare rău că nu le- am făcut. Iar ăsta e lucrul de care îmi pare rău că l- am făcut doar pe jumătate, în ciuda principiilor mele...
http://vimeo.com/88160637