La Cluj, la spital, încă se vorbește despre Tania..

În dimineața asta m- a trezit un mesaj în care ”o fostă colegă de salon” îmi spunea că ieri a aflat despre ce s-a întâmplat cu Tania. Asta se întâmplă în condițiile în care sunt cam 6 luni de când am plecat pentru ultima dată de acolo. În condițiile în care pot să îi număr foarte ușor pe cei cu care mai pot să vorbesc despre Tania acum, după aproape 4 luni, fără să simt că abia așteaptă să schimbăm subiectul. În condițiile în care există oameni care o perioadă de timp s-au numit și noi i-am numit ”prieteni”, dar în momentul în care Tania a plecat Acasă ei au ales să se comporte ca și cum nimic nu s-a întâmplat...
Și știu de ce am primit mesajul ăsta acum... ca Dumnezeu să mă asigure încă o dată că povestea mea și a Taniei a avut impact acolo unde El a vrut să aibă, că El a lucrat în viețile unor oameni prin noi (mulțumim, Doamne!). Ca să mă pot convinge, o dată pentru totdeauna, că unii oameni au fost doar simpli trecători prin viața noastră, chiar dacă la un moment dat am crezut că ne sunt prieteni, că le pasă, că țin la noi, așa cum am ținut noi la ei. Nu am nimic cu nimeni, am trecut și peste dezamăgirea de atunci, dar nu mai vreau în viața mea oameni care au privit ziua în care am rămas fără cea mai importantă parte din mine ca pe o zi obișnuită. Ca să realizez că unii n-ar fi meritat să o cunoască pe Tania. Da, a fost și ea un om ca noi toți, (nu, nu fac idol din ea, m-a învățat Dumnezeu și lecția asta) dar a fost o minune pe care mulți nu au știut să o aprecieze. Ca să înțeleg că atunci când te numești creștin, opțiunea de a te comporta ca și când nimic nu s-a întâmplat, atunci când cineva din viața ta trece printr-o încercare, nu ar trebui să fie printre opțiunile tale.
E drept că în urmă cu 4 luni am hotărât să nu mai am așteptări de la oameni... dar aș minți să spun că atunci nu am fost dezamăgită de cum au ales unii să reacționeze. E drept că sunt suficienți oameni în viața mea care continuă să-mi fie alături, dar aș minți să spun că nu mă doare să văd cum oameni cu cuvinte mari pe buze au o inimă atât de mică, oameni care au scris pe o coroană ”nu te vom uita niciodată” sunt oameni pentru care ”niciodată” înseamnă ”maxim pentru 3 zile”, oameni care m-au sufocat timp de 3 zile doar ca apoi să-și vadă de-ale lor cu conștiința împăcată...
Mă doare pentru că e vorba de o parte importantă din mine. Și dacă ar fi vorba doar despre asta probabil că aș ajunge să mă împac cu ideea. Pentru că sunt suficienți cei care o vor iubi pe Tania până la ultima lor suflare. Dar e mai mult de atât. E vorba de cât de superficiali, ignoranți, răi, ipocriți suntem în legătură cu tot ce se întâmplă lângă noi dar nu ne afectează în mod direct. Dar continuăm să ne mințim că totul e bine, că noi suntem bine, că sufletele noastre sunt bine. Minciuni gogonate.
Mă rog din tot sufletul să nu ajungi niciodată să te doară atât de tare încât să mă înțelegi...