this is what I want to hear: "I Believe In You!!" :)

Perfect match.

"Sometimes, someone says something really small and it fits right into that empty place in your heart." [Thank you. >:D<♥]

I'm forever keeping my angel close...

Long Distance.

Îmi pare rău...

Când mă gândesc că am lăsat ca frumuseţea zilei mele speciale (6 aprilie adică) să fie umbrită de faptul că anumiţi oameni nu şi-au amintit de mine, mi-i foarte ciudă pe mine! Am uitat oare că mi-am promis că nu o să mai am aşteptări de la oameni? Că o sa încetez să le mai raportez acţiunile la ceea ce aş fi făcut eu într-o situaţie dată? La urma- urmei, cui îi pasă cu adevărat, nu are nevoie de o anumită zi din an ca să-ţi spună/ arate asta. Şi totuşi... îşi aminteşte şi de asta! Dar la urma- urmei, nu suntem toţi la fel. (mulţumesc, Doamne!) Adică dacă eu mă dau peste cap ca să-i spun unui om care e important pentru mine "La mulţi ani!" sau pur şi simplu "Cum eşti? Azi m-am gândit la tine... M-am rugat pentru tine", nu înseamnă că acea persoană va face la fel, la rându-i... (obişnuieşte-te cu asta, Mena dragă!)

Dar ştiu că pentru Isus, care e Cel Mai Important în viaţa mea, nu a fost decât o altă zi în care m-a copleşit cu Bunătatea şi Dragostea-i fără de margini... Pentru că, alături de El, fiecare zi e specială! În fiecare dimineaţă în care deschid ochii, devin conştientă că mai am parte de ÎNCĂ O ZI A MEA, de care trebuie să profit la maxim, în care să încerc să-L fac pe El Mândru de mine. Pentru că asta e cea mai mare dorinţă a mea: să ştiu că Tatăl meu e Mândru de mine!

Aş vrea să-mi puteţi vedea inima acum…

Da… deci am putea spune că acum 22 de ani s-a născut o ciudată extraordinară, din punctul de vedere al multora, inclusiv al meu… haha. Azi îmi permit să las modestia care mă caracterizează [vedeţi?? J)] la o parte, că doar îi ziua mea !! De fapt, în fiecare zi e ziua mea… Şi eu chiar experimentez asta, nu zic doar aşa, pentru că a cam devenit un clişeu să zici asta, chiar dacă nu simţi cu adevărat ! Eu chiar am învăţat să mă bucur de fiecare zi, indiferent de ce-mi aduce… Bine, poate am ajuns la practica asta oarecum puţin forţat, datorită evenimentului ăluia care s-a întâmplat, culmea, tot în perioada asta, acum 3 ani… Şi  mi-a cam schimbat viaţa… Deci chiar dacă am învăţat să mă bucur de fiecare zi ca de un dar preţios, trebuie să recunosc că Aprilie e o lună specială pentru mine… Din două motive… Unul datează de-acum 22 de ani şi celălalt de vreo 3. Adică 6 aprilie 1989 şi 21 aprilie 2008… Pentru că într-o zi de 6 aprilie, Creatorul meu a hotărât să vin, pentru puţină vreme, pe pământul ăsta… Şi pentru ca Planul pe care El l-a hotărât pentru mine de la întemeierea lumii ăsteia să se împlinească întru totul, a trebuit să vină şi ziua de 21 aprilie, 19 ani mai târziu… Chiar dacă viaţa mea s-a schimbat foarte mult în ultimii 3 ani, îmi amintesc cu atât de mult drag, încât cuvintele îs sărace să exprime, de anii dinainte… Şi sunt extraordinar de mulţumitoare că m-am născut în cea mai faină familie care există în lumea asta. Şi ca şi cum asta n-ar fi o binecuvântare fantastică pentru mine, m-am mai “pricopsit” şi cu cel mai fain neam care există… Adică am cei/ cele mai tari bunici, unchi, mătuşi, verişori, verişoare, nepoţi, nepoate… Şi-apoi, ca o picătură care să umple paharul, am primit prieteni extraordinari în viaţa mea şi mulţi, mulţi oameni minunaţi… Şi-apoi, Domnul a ales să mă nasc în cel mai fain loc de pe Pământ, şi ăsta îi cu siguranţă Căstăul… Recunosc… Îs mândră de familia mea, de neamul din care mă trag, de prietenii mei, de satul meu… (sper doar să poată spune la fel despre mine…)

Şi îs, şi mă simt, cea mai binecuvântată dintre pământeni…Şi chiar dacă îs atâtea lucruri pe care nu le înţeleg, şi în momentul ăsta chiar am mai multe întrebări decât răspunsuri, realizez tot mai mult că există atât de multe chestii pentru care să lupt, pentru care să merg înainte, pentru care să mă consum, pentru care să visez, să plâng, să zâmbesc, să-mi deschid larg inima, în care să investesc din ceea ce sunt eu… [paranteză: Cred că înţeleg acum de ce mă iubeşte Isus atât de mult... El poate să îmi vadă  şi să îmi înţeleagă inima. “To love someone is to see a miracle invisible to others”... :) Şi ştiu acum, că atunci când priveşte în adâncul inimii mele, imaginea a ceea ce vede eclipsează toate slăbiciunile şi defectele mele, în care El oricum nu vede decât un mod extraordinar prin care să-Şi facă desăvârşită Puterea. Cum să nu- L iubesc mai mult decât propria-mi viaţă ?? Închid paranteza.] Da. Mă uit în urmă cu recunoştinţă, şi în viitor cu încredere. Ştiu că şi de acum încolo, la fel cum s-a întâmplat în cei 21 de ani de până acum, deasupra mea va sta-ntinsă O Mână, de cui Străpunsă, dar Stăpână !! Şi dorinţa mea cea mai mare rămâne asta: Cu cât înaintez în vârstă, să mă micşorez mai mult, ca El să crească în mine… Ca atunci când vă uitaţi la mine, să-I vedeţi Chipul… Ca atunci când vorbesc cu voi, să-I auziţi Glasul; ca atunci când tac (şi ştiţi că asta îmi place cel mai mult să fac…), să-I auziţi Inima şoptindu-vă “te iubesc !”; ca atunci când vă zâmbesc, să-I vedeţi Zâmbetul; când plâng alături de voi, să-I vedeţi Lacrimile; când vă îmbrăţişez, să-I simţiţi Braţele puternice înconjurându-vă ca şi cum n-ar mai vrea să vă dea drumul vreodată…

P. S.: Când o să ajungem în Cer, o să aflaţi ce vă ziceam eu de fapt atunci când tăceam (şi pe unii vă enerva la culme tăcerea mea. Alţii… aţi învăţat să o acceptaţi)… ;) Şi nu-i moment pe care să-l aştept mai tare !!

“Am ales dintre lacrimi şi zâmbet... lacrimile; dintre flori şi spini... spinii; dintre Cer şi Pământ... Cerul. Pentru că mi-e mai uşor să plâng de bucurie şi e mai binecuvântată clipa în care simt spinii. Eu m-am născut să trăiesc şi să mor pentru Cer...” Amin !!

No matter what!!

Heaven counts on us!

De ce nu vin mai repede vremurile alea de trezire pe care le aşteptăm cu toţii? Pentru că, am impresia că le aşteptăm doar de pe vârful buzelor, şi nu din adâncul inimii… Pentru că suntem superficiali încă… Pentru că suntem ipocriţi… Pentru că nu luptăm cu adevărat, cu toate puterile noastre… Pentru că nu ne susţinem vorbele prin fapte… Pentru că nu suntem gata de sacrificiu… Pentru că nu suntem gata sa plătim preţul… Pentru că nu avem pasiune pentru ceea ce contează cu adevărat... Pentru că ne este frică să transformăm imposibilul în posibil [Cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile!!] Pentru că nu suntem autentici în singurul lucru pe care ar trebui să-l facem pentru ca schimbarea să se producă: “POCĂIŢI-VĂ dar, şi ÎNTOARCEŢI-VĂ LA DUMNEZEU, pentru ca să vi se şteargă păcatele, CA SĂ VINĂ DE LA DOMNUL VREMURI DE ÎNVIORARE, şi să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos…” [Faptele Apostolilor 3: 19,20.]

I hope you dance!!

Mulţumesc Doamne !!

Am înţeles, în sfârşit, de ce am uneori impresia că Dumnezeu mă tratează cu spatele... Pentru că, de fapt, aşa face !! Pentru că asta reprezintă Bunătatea, Dragostea şi Mila Lui, de care încă mai am parte... Iar în ziua când Îi voi vedea Faţa, voi vedea Dreptatea Lui...

Mulţumesc pentru flori.

"Timpul petrecut cu floarea ta a fost cel care a făcut- o atât de importantă !!" [Antoine de Saint- Exupery.] Mulţumesc din suflet, Doamne, pentru florile mele !! ♥♥ Te rog doar, dă- mi mai mult timp cu ele. Şi învaţă- mă să preţuiesc fiecare secundă atunci când sunt cu ele. Să nu aştept să ajungă parfum, ceai, semn de carte, sau orice altceva pentru a le arăta ce- nseamnă pentru viaţa mea...

Poate- i aşa...

Mergând azi spre facultă, cu o lipsă de chef cum n- am mai experimentat de multă vreme, încercând să- mi opresc lacrimile care nu- şi mai dădeau rând să îşi înceapă şiroirea pe obrajii mei... am realizat ceva: că oamenii au nevoie de zâmbetul meu !! Oricum e prea multă tristeţe în jur, de ce să mai contribui şi eu la răspândirea ei ? Asta- i şansa mea de- a fi o minune, o binecuvântare pentru cei de lângă mine... Pentru că în ziua de azi poţi să zici, fără să îţi fie teamă că greşeşti, că atunci când reuşeşti să vezi undeva, cumva, printre toate chipurile astea triste, printre (şi mai rău !!) feţele alea acre, un zâmbet, asişti clar la o minune. Ultima categorie (feţele acre adică !) s-ar putea nici să nu- ţi observe zâmbetul, sau să nu le pese, dar fii sigur că cei cu chipul trist pe bună- dreptate (omeneşte vorbind) tânjesc după un zâmbet măcar...
Pentru că uneori, un zâmbet e tot ce poţi să oferi... :)

You Are Enough For Me.

Run for life.

Ea ca mine.

Poate că pentru a face anumite lucruri nu ţi se dă decât o şansă. Zic şi eu... :)

 

Protest !?...

"Poţi să dăruieşti fără să iubeşti... dar nu poţi să iubeşti fără să dăruieşti !!" Şi când zic “să dăruieşti” nu mă refer la a-i face celei dragi “o surpriză” o dată pe an... Şi atunci să fie făcută “la comandă”, pentru că e “data cutare” şi “trebe’ dom’le, că toţi fac aşa azi”... Îs tristă... Mi se pare că şi ziua de 8 martie a ajuns doar una din zilele alea în care te-ai putea descurca foarte bine fără să ai un calendar la-ndemână... Îi suficient să ieşi pe stradă, să le vezi pe toate femeile cu flori în mână şi îţi dai seama că îi 8 martie. Trist... Foarte !! Şi totul îi atât de automatizat... Adică nah, deja majoritatea femeilor ştiu cum o să decurgă ziua de azi... Nici o surpriză, nici o aventură, nimic ieşit din comun, nimic care să te surprindă... Totul e premeditat, copiat, exagerat...
Bănuiesc că pe lângă multele motive (bine- ntemeiate, dom’le !!) pentru care le oferi azi mici atenţii femeilor din viaţa ta, e acela de a le face să se simtă speciale... Că ai auzit tu pe undeva că cică azi ar fi ziua lor... No’ să îţi zic ceva în legătură cu asta, dragule... Stai, înainte de asta să lămurim ceva: noi, femeile, la fel ca voi, bărbaţii, suntem extraordinare ! [da, voi sunteţi extraordinari, normal, că extraordinare nu aveţi cum să fiţi ! :))]. În fiecare zi a vieţii noastre, nu doar de 8 martie !! La fel cum voi nu sunteţi doar de 5 mai... Dacă nu reuşiţi să vedeţi asta, încercaţi să deschideţi puţin ochii... Şi-acum să revenim la problema noastră... Şi anume la faptul că tu încerci să ne faci să ne simţim mai speciale de 8 martie... No’ scuză-mă că îţi zic, dar ce te face să crezi că atunci când ies pe stradă şi văd că toate celelalte fete au în mâini aceeaşi floare pe care o am şi eu, mă face să mă simt specială ? Care parte ar trebui să mă facă să mă simt aşa ? Că nu înţeleg... Mai degrabă mă simt naşpa, când văd că parcă azi suntem toate trase la indigo. Eu înţeleg altceva prin a face o femeie să se simtă mai specială decât se simte ea de obicei... Şi chiar dacă unii premeditaţi ce o să zic acum, vă dau doar un exemplu: oferă-i o floare în 2 aprilie, în mai, în decembrie !! Să fie singura care se plimbă pe bulevard cu o floare în mână... De o să zică cei care o văd că sigur îi proaspăt căsătorită, că are un nou prieten, sau că are copilul serbare la şcoală şi tre’ să ducă flori... :)) Dar ei nu-i pasă de astea, pentru că tu ştii să o faci fericită în fiecare zi, că eşti inventiv, că ştii să-ţi susţii cuvintele prin fapte... Deci ea e o binecuvântată !!
Şi încă ceva... Dacă tot oferi flori o singură dată pe an... Te-ai gândit să-i oferi măcar un bucheţel de ghiocei acelei femei pe care o întâlneşti în fiecare dimineaţă când mergi la şcoală/serviciu, acolo, lângă tomberonul ăla, ştii tu, poate căutând mâncare pentru micul dejun, pentru copiii ei ? Ştiu, florile nu o să îi ţină de foame... Dar la zâmbetul pe care chipul ei nu l-a mai văzut de mult, te-ai gândit ? Dar la bucuria sinceră pe care inima ei nu a mai simţit-o de mult ?

Şi acum vreau să zic ceva strict din punctul de vedere al unei visătoare incurabile, idealiste, etc....[ăsta e un pont pentru tine,”viitorule”, dacă o să citeşti cumva rândurile astea :))] Pe mine m-ar da gata următoarea scenă, mult mai mult decât cel mai fain buchet de flori pe care l-am văzut vreodată, decât cel mai scump cadou... Să vii la mine şi să-mi zici: “Ştii, ţi-am cumpărat şi eu o floare, din ultimii bani pe care îi aveam în buzunar, dar la colţ m-am întâlnit cu tanti aia care stă în fiecare zi acolo, cu ochii în lacrimi, cu mâna întinsă şi poate cu inima strânsă, că a ajuns să facă asta... Şi m-am gândit ca aş putea, în felul ăsta, oferindu-i ei acea floare, să fac fericite 3 persoane, în loc de două... pe ea; pe tine, pentru că te cunosc, şi ştiu că asta îţi aduce mai mare bucurie în suflet decât floarea pe care ţi-aş fi dăruit-o; şi pe mine, pentru că te ştiu pe tine fericită, şi pentru că am făcut un gest frumos pentru cineva care nu o să poată să-mi răsplătească mai mult decât a facut-o deja, atunci când mi-a oferit în schimb, zâmbetul ăla sincer, printre lacrimile care au început să-i curgă pe obrajii îngheţaţi de frig...”


Am scris rândurile de mai sus tristă fiind din cauza a ceea ce văd că se întâmplă în jurul meu zilele astea... Tristă fiind la gândul că majoritatea bărbaţilor care o să le citească, o să se regăsească printre rândurile alea printre care nu ar trebui să se regăsească... Pentru ei mă încearcă un sentiment de milă… Tristă că am ajuns să aşteptăm o dată anume în care să arătam ce simţim “cu acte în regulă, la zi”... Dar mai am o rază de speranţă în suflet pentru că îi văd, îi cunosc... ştiu că există şi bărbaţi care nu aşteaptă ziua de 8 martie să le arate comorilor de lângă ei ce-nseamnă pentru ei... Şi ei au tot respectul meu !!

Today My Life Begins.

Lecţii de viaţă...

M-ai învăţat...
să cred în Tine, atunci când îmi e cel mai greu.
s-aştept în tacere, atunci când, aparent, întrebările mele rămân fără răspuns.
să visez măreţ, arătându-mi parte din Visul Tău pentru viaţa mea...
M-ai învăţat...
că renunţare nu-nseamnă întotdeauna nepăsare.
că singurătatea nu există pentru cei peste a căror viaţă domneşti Tu.
că pentru a fi lumină şi sare e nevoie de zdrobire, renunţare.
că şi atunci când doare tare, la Tine există vindecare şi alinare.
că sunt mai mult decât biruitoare înainte de orice încercare.
că mâna Ta e oricând gata să-mi şteargă lacrimile, şi pieptul Tău să-mi îmbrăţişeze durerea.
că-n ochii Tăi sunt splendoare.
că faptul că eu am încredere în Tine, păleşte în faţa faptului că Tu ai încredere în mine.
că pentru a face voia Ta, trebuie să renunţ la a mea...
M-ai învăţat...
iubirea necondiţionată, prin oamenii pe care i-ai pus în viaţa mea.
sacrificiul suprem, luându-mi toată vina şi dându-mi în schimb iertarea, bucuria, pacea, liniştea, iubirea, viaţa.
răbdarea, prin suferinţă.
speranţa, dându-mi primăvara, dimineaţa, ploaia.
tăcerea, prin sentimente ce nu se pot exprima fără a-şi pierde valoarea.
curajul, scoţându-mă din zona mea de comfort.
recunoştiinţa, redându-mi viaţa...
M-ai învăţat...
că sfârşitul înseamnă, de fapt, revenirea la început...

Before The Morning.

All This For A King...